Constituind o opera de o vasta respiratie, numeroasele scrieri ale Fericitului Augustin reprezinta marturia devotiunii sale religioase, dar si a dorintei de a impartasi semenilor o serie de valori pe care le considera fundamentale in viata unui crestin. Dintre lucrarile autorului, poate ca cele care, de-a lungul timpul, s-au bucurat de cea mai mare atentie si de o analiza aprofundata sunt Despre cetatea lui Dumnezeu, Confesiuni si Solilocvii. Dar geniul creator al autorului se descopera si in alte scrieri, de intinderi mai mici, a caror tematica tinteste probleme de ordin moral si social, valabile pana astazi.

Despre sfanta feciorie si Despre binele vaduviei reprezinta doua astfel de exemple. Elogiind doua tipuri de conduita crestina imbratisate de un numar restrans de credinciosi, ele isi cauta permanent un punct de sprijin in Sfintele Scripturi. Adaptarea textului biblic la cerintele discursului teologic se realizeaza cel mai adesea prin propunerea si reluarea acelorasi pasaje in scopul clarificarii semnificatiei lor. In spatele acestei strategii sta grija ca o anumita idee sa nu fie inteleasa gresit sau rastalmacita, cum se intampla in cazul ereticilor.

Despre sfanta feciorie este o invitatie la o existenta ascetica, aleasa de bunavoie, dar care, odata aleasa, va trebui respectata pana la sfarsitul vietii. Asumarea unei asemenea responsabilitati atrage dupa sine cultivarea neincetata a virtutilor, un proces lung si ostenitor, dar demn de cinste, aici si in ceruri. Fecioria reprezinta un dar de la Dumnezeu, asa cum este si casatoria. Chiar daca autorul le asaza adesea fata in fata, nu face niciodata acest lucru cu scopul de a minimaliza importanta pe care fiecare o are, in felul ei, in viata omului. Cu atat mai mult cu cat harul divin lucreaza in om atat in vederea respectarii juramantului de celibat, in cazul fecioriei, cat si a juramantului conjugal, in cazul casatoriei.

Despre binele vaduviei abordeaza problema casatoriei care se incheie in mod tragic cu moartea barbatului. Legitimitatea incheierii unei noi casatorii este tratata cu obiectivitate, lasand suficient spatiu pledoariei pentru acceptarea juramantului de castitate. Fericitul Augustin creioneaza profilul moral al vaduvelor prin modelele biblice pe care le vehiculeaza. Plasarea accentului asupra trasaturilor de caracter care trebuie modelate si a normelor de conduita aplicabile in comunitate constituie centrul de greutate al lucrarii. Nu in ultimul rand, critica la adresa pelagienilor, care neaga puterea harului lui Dumnezeu in binefacerile pe care le daruieste omului, ofera prilejul unei discutii pe marginea liberului arbitru.

Prin subiectele la care fac referire, Despre sfanta feciorie si Despre binele vaduviei se intersecteaza cu alte opere ale autorului, Despre folosul casatoriei sau Despre casatorie si pofta pacatoasa. Toate condamna traiul desfranat si practicarea adulterului, promovand o existenta in acord cu invatatura divina. Dintre toate virtutile pe care o astfel de existenta le pretinde, cea mai laudabila este de departe smerenia, adica recunoasterea limitelor, a fragilitatii si vremelniciei omului.

Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa