Lucrarea de fata se doreste a fi un dictionar mai ales in acceptiunea de instrument de lucru. Isi propune sa-l familiarizeze pe cititor cu concepte si termeni fundamentali apartinand demersului stiintific de dupa modernitate, respectiv demersului teologic ortodox contemporan intr-o abordare dorit neopatristica si filocalica si, nu in ultimul rand, cu termeni apartinand demersului actual de dialog dintre  teologie si stiinte, cel care naste astazi, prin continua sa maturizare, un instrumentar conceptual absolut necesar celor care se incumeta sa faca incursiuni in zona de granita dintre cele doua domenii de cunoastere. Lucrarea are un caracter „enciclopedic” in masura in care propune, dupa criteriile clasice ale enciclopedismului, explicarea fiecarui termen in parte insotita de repere bibliografice, de observatii, respectiv de trimiteri catre termeni inruditi a caror lectura intregeste orizontul notional. Deopotriva, se doreste „neopatristica” si „filocalica”, in masura in care propune un demers teologic cu trimiteri dese la cuvintele Parintilor (cu precadere ale celor din contemporaneitate, dar nu numai) care, prin experienta vietii lor, traite in contextul framantarilor lumii actuale, au a ne impartasi un cuvant viu structurat ca raspuns in sensul nevoilor de mantuire ale omului de azi. In fine, lucrarea este, intr-un anume fel, „vocabular”, desi ii lipseste programatic o tindere catre exhaustivitate la nivel de prezentare de termeni, intrucat propune un posibil fond de baza – instrumentar conceptual necesar studiului relatiei dintre teologia ortodoxa si stiinta.