Volumul prezinta trei conferinte ale Maicii Siluana, in care tema centrala este suferinta omului si cauzele duhovnicesti care genereaza aceasta suferinta, analizand solutiile pe care Biserica le are de oferit in asemenea situatii, precum si aportul personal in vindecare. Asa cum spune Maica, multi cer de la Dumnezeu vindecare dar putini inteleg ca durerea, boala, nu sta in ceea ce ni s-a intamplat sau ni se intampla, ci in ce facem noi cu ce ni se intampla. Ma tot gandeam de ce Biserica nu se ocupa de necazul omului, ci insista pe iertare, pe dezlegare... E adevarat ca duhovnicul cauta si circumstantele in care ai facut pacatul dar nu insista pe ce-ai patit (desi tu asta vrei sa-i spui). De ce? Pentru ca, de fapt, cand ajungi la maturitatea la care cauti vindecarea prin Taina Pocaintei esti deja pregatit sa afli ca esti singurul responsabil pentru pacatul tau.

Nu exista vindecare pana nu ne dam seama ca „asta nu e viata”, ca ce traim nu este viata pe care o dorim in mod constient. Viata „asta” este rezultatul automat al mostenirilor si educatiei din primii ani de viata pe care le intrupam fara sa putem alege, fara sa discernem, pentru a supravietui cu zestrea noastra in conditiile in care venim pe lume si crestem. Cu acest „material” fiecare suntem chemati sa ne construim viata noastra in mod liber si constient. Iar asta o putem face numai cu ajutorul lui Dumnezeu, numai primind harul vindecator si lucrand cu el.