Dupa O cumplita incaierare cu oamenii ducelui de Burgundia, cavalerul Passavant poposise dincolo de zidurile Parisului. Era descumpanit. Ratase intalnire a cu regele Frantei, la Saint-Pol, intalnire pe care, spre satisfactia frumoasei Odette, suveranul insusi o fixase. F elul lui de a judeca oamenii, bruma lui de experienta de viata il faceau sa vada totul - intamplari si fiinte - cu jumatati de masura. Tocmai de aceea, acum se socotea in fata unei catastrofe, iar dezamagirea ii cheltuia si ultima speranta. Bietul de el, nu stia ca pe lumea asta un singur lucru poate fi randuit: moartea. Restul e aranjeaza, se drege, se carpeste chiar, caci asa-i firea omului: pentru orice incurcatura cauta o iesire.
Se gandi ca ar putea sa-si rascumpere ghinionul intorcandu-se la Saint-Pol si, daca va fi nevoie, sa lupte din nou cu vrajmasia ducelui de Burgundia. Adica sa infrunte iarasi moartea. Incaleca. Cum gandurile ii colindau aiurea, uita de Paris si lua drumul spre Dammartin. In pasul domol al calului avu timp sa-si chinuie sufletul: sunt acuzat de o crima ingrozitoare, sunt urmarit de razbunarea reginei si a lui Jean Temerarul. Acum, pentru ca oamenii acestuia m-au impiedicat sa ajung la intalnirea cu regele, sunt dispretuit de suveran si de acea frumoasa Odette.