Cunoasterea si tehnologiile au progresat astazi foarte mult ceea ce demonstreaza puterea rationala si creatoare a omului. Dar toate aceste realizari trebuie sa aiba sens si semnificatie valorica, ceea ce este posibil numai prin comuniunea de credinta si de iubire a omului cu Dumnezeu si prin Dumnezeu cu toti oamenii si cu toata creatia. Numai asa omul ramane in demnitatea sa de persoana libera, inzestrata cu suflet rational nemuritor, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Omul dependent de propria sa creatie, pe care o transforma in idol, nu mai traieste autentic, in timp si spatiu, in credinta si cultura, in firea sa creata de Dumnezeu, ci intr - un mediu, spatiu si timp virtuale, fara fiinta si fara sens.

Intrebarile fundamentale la care omul cauta permanent sa afle raspunsuri care sa insemne si certitudini, prin formele cunoasterii sensibile si rationale sunt doua: De ce exista lumea creata sensibila si inteligibila mai degraba decat nimic? si a doua intrebare, care mai degraba este o constatare: In raport cu Universul sunt nimic si totusi sunt? Nu vom inceta atata timp cat vom exista a cauta raspunsuri la aceste intrebari, dar prin cunoasterea rationala niciodata nu vom avea raspunsuri, in stiinta sau filosofie care sa fie certe, demonstrabile si prin urmare deplin adevarate. Taina nu poate fi ispitita prin cunoasterea stiintifica sau metafizica.

Se poate constata ca omul tot punandu - si intrebari si tot raspunzand la ele prin cunoastere, isi sporeste gradele de libertate, adica inaintea de a actiona el cunoaste, intelege, valorizeaza, alege, decide tot mai adecvat, actiunile sale sunt tot mai eficiente in ordinea atingerii scopurilor propuse, dar si in ordinea optimului, adica a maximului de rezultat relativ la libertatea trecuta din potenta in act. Deci cunoasterea rationala si rezultatele ei sunt necesare supravietuirii omului, necesare vietii in dimensiunea ei materiala si spirituala.