Saga unei familii, revelatoare pentru intelegerea rolului clasei medii care, prin munca cinstita, perseverenta si hotarare, a faurit Romania, asa cum devenise ea inainte de al Doilea Razboi Mondial. Prin munca si inventivitatea acestor oameni, in mai putin de un secol, Romania a sarit din feudalism direct in capitalismul avansat, devenind, inainte de razboi, o tara avansata economic, care depasea Grecia sau Portugalia. Aceasta clasa medie ne lipseste acum, decimata si izgonita de comunism si imposibil de refacut in conditiile de coruptie si de suprataxare a muncii cinstite, generate de autoritatile noastre.

„Dupa armata, in vara urmatoare, am petrecut trei saptamani la Balcic, din nou cu cortul si cu caiacul.

In acele vremuri, atmosfera era boema, lipsa de constrangeri, caldura, marea albastra si casele tataresti dadeau vacantelor la Balcic un farmec unic.

La Mamut, la un pian hodorogit, rasunau rag-time-uri tapate de studentul Celibidache, in timp ce noi aveam lungi discutii cu cafele si serbeturi.

Imi placea sa inot, puteam sa rezist in bras ore intregi, fara sa obosesc, cu un sentiment de imponderabilitate, detasat parca de orice efort, intr-o totala beatitudine.

Cu Sergiu Celibidache si flirtul lui din acele vremuri, Iris Banbura, si alti cativa baieti si fete, am facut pe mare o excursie pana la Capul Caliacra. Pacat ca am pierdut, ca multe altele, filmul pe care l-am facut atunci cu aparatul meu de cinematografiat de 16 mm.

Tot atunci, bunul meu prieten Mihai Meitani mi-a prezentat-o pe Coca Iliescu. Eram cu totii in apa. Mi-a parut cam distanta si rece si, ca sa o pun «à son aise», inotand pe sub apa, am ridicat-o si dat-o baldabac in apa.

Dar Coca nu a apreciat si pentru moment relatiile noastre au fost reci.

Ele nu se vor incalzi decat mai tarziu, la Bucuresti.

Dar in acel an zbuciumat 1939, dupa infrangerea Poloniei, pe cerul Romaniei se adunau nori grei. Rusia a impus cedarea Basarabiei, urmata de cedarea celor doua judete din sudul Dobrogei.

Eram atunci la Mamaia, pentru doua saptamani la Rex, intr-o companie foarte agreabila, cu Aglaie Chapeau-Rouge si Mia Zwidenek, cand am aflat de caderea Cadrilaterului.

Am plecat imediat la Bucuresti si, pe drum spre bac, am intalnit siruri nesfarsite de carute cu aromani, care se refugiau in tara, amarati, cu chipurile impietrite, mergeau pe langa carutele in care isi incarcasera in graba ce au mai putut lua din casele lor, cutia cu oratanii si sacii de cereale, in timp ce dupa carute veneau legate cate o vaca sau doua, oi si un caine pricajit.”

Din capitolul „Povestea vietii lui Mircea Casassovici”