In perioada regimului comunist, Biserica Ortodoxa, fiind una dintre cele mai importante institutii ale poporului roman, a fost tinta predilecta a Securitatii regimului de trista amintire. Unul dintre obiectivele principale ale Securitatii a fost tocmai ingradirea gandirii si libertatii crestine, in care romanul acelor vremuri de grele incercari avea o singura alinare sufleteasca, si anume Biserica si slujitorii ei.  

Grija principala a regimului comunist era aceea de a distruge aceste „focare de rezistenta”, cum erau denumite manastirile si bisericile noastre, iar slujitorii si credinciosii „ostili regimului”, sa fie supusi unor represiuni si persecutii, care au mers chiar pana la adevarate acte de martiriu. Paginile vremii ne amintesc putine amanunte despre suferintele lor. Despre acestea, prin umile cuvinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scris randurile acestei carti, care este de fapt continuarea volumului I al lucrarii „Flori duhovnicesti in pustiul comunist – Marturisitori botosaneni”, in care au fost prezentate biograf ile a opt parinti monahi si a patru monahii.

Am incercat sa prezint, pe cat posibil, drama cutremuratoare si Golgota suferintelor acestor fii duhovnicesti ai Bisericii noastre, despre care constiinta ne indeamna sa nu lasam in taina viata lor, ci sa o scoatem la lumina spre a fi de folos si intarire atunci cand timpul si imprejurarile ne vor cere sa le urmam curajul duhovnicesc si credinta.

Autorul