Cat este de mare ingaduinta Domnului, cat de mare prisosul pretuirii si bunatatii Lui fata de noi, incat a voit sa spunem rugaciunea in fata lui Dumnezeu numindu-L pe Domnul Tata si, precum Hristos este Fiul lui Dumnezeu, asa sa ne consideram si noi fiii lui Dumnezeu! Acest nume nimeni dintre noi n-ar indrazni sa-l rosteasca, daca nu ne-ar fi permis El Insusi sa ne rugam asa. Trebuie sa ne amintim, frati prea iubiti si sa stim ca atunci cand spunem ca Dumenzeu este Tatal nostru, trebuie sa ne purtam ca fiii ai lui Dumnezeu, pentru ca asa cum noua ne place sa-L avem pe Dumnezeu ca Tata, la fel sa-I placa si Lui caa ne are pe noi fii. Sa ne comportam ca niste temple ale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sa salasluiasca in noi. Sa nu fie faptele noastre lipsite de harul Duhului Sfant, fiindca am inceput sa traim dupa legile duhovnicesti si ceresti, sa nu cugetam si sa nu savarsim decat cele spirituale si ceresti.

Sf. Ciprian al Cartaginei, despre rugaciunea domneasca