In ce masura stilistica textului lui Florin Caragiu este cea a unui matematician cu cunostinte de teologie ori cea a unui teolog cu deprinderi si gandire de matematician ramane sa cantareasca cititorul. Fara a uita, desigur, de numitorul comun si de simfonia aduse prin infuziile de poezie. Si nici de isihia nu se cuvine a uita in aceasta sarada... (Marius Vasileanu)

Autorul vorbeste despre omul obisnuit si despre intamplarile pe care le traieste zi de zi, indemnandu-l sa-si recupereze modelul iconic si sa-l urmeze. Centuria lui Florin Caragiu se afla, cu siguranta, in prelungirea Predicii de pe munte, indreptar dumnezeiesc pentru intrarea in Imparatie. (Paul Aretzu)

Aici e o suprema poetica a chenozei, slujindu-ne imparateste, irigand comunul cu comuniunea, si-astfel molipsindu-ne definitiv de dorul „vederii finale asupra lumii”. (Chris Tanasescu – MARGENTO)

Intr-un fel, toutes proportions gardées, e idealul de critica literara spre care tindea Sainte Beuve in secolul al XIX-lea francez: a infuza, prin actul lecturii, mai multa realitate decat era inainte. Nici destructurare si nici resemantizare asadar, ci sporul de lumina tainica adaugat la corola de minuni a lumii. (Virgil Borcan)