Iubirea odihneste, largeste placut inima si o insufleteste, in timp ce ura este dureros de ingusta si o tulbura. Cel care ii uraste pe altii se chinuieste pe sine insusi; este cel mai necioplit dintre toti. Pentru ca sa nu-ti amintesti de rautatea aproapelui tau, ci sa-l ierti din inima, adu-ti aminte ca nici tu insuti nu esti strain de rautate, ca si de toate celelalte patimi. Adevarata iubire suporta de bunavoie greutatile, necazurile si truda; rabda resentimentele, umilintele, neajunsurile, defectele si greselile, daca nu dauneaza celorlalti; suporta cu rabdare si blandete josniciile si rautatile celorlalti, lasand totul in seama lui Dumnezeu Cel atoatevazator, Judecatorul Cel drept, rugandu-se ca Dumnezeu sa aduca intelegere celor intunecati de patimile nebunesti. Este neplacut pentru omul mandru cand i se cere sa se smereasca in fata celorlalti; pentru omul invidios cand i se cere sa arate bunatate fata de dusmanii sai; pentru omul razbunator cand i se cere sa ierte si sa se impace. Sa privim la fiecare om cu simplitate si respect, ca la chipul lui Dumnezeu, si sa nu gandim rau despre el fara motiv. Cand ne rugam in interior sau in exterior, sa avem certitudinea ca Domnul este cu noi si in noi. El aude fiecare cuvant, chiar daca il rostim in gand. Sa vorbim din inima, sincer. Sa ne osandim sincer pe noi insine, fara a admite nici cea mai mica scuza. Sa avem credinta ca Domnul se va indura si nu vom ramane neiertati.