Cartea cercetatoarei spaniole Patricia Gonzalez Aldea este, cred, unul dintre cele mai importante studii elaborate de un strain despre epoca Ceausescu si perioada post-1989. De tinuta unei teze de doctorat, ea urmareste ascensiunea si degradarea treptata a regimului ceausist in legatura cu succesivele Conferinte pentru Securitatea si Cooperarea in Europa, incepand cu cea, memorabila, de la Helsinki din 1975. Modul cum Ceausescu isi punea cu dezinvoltura semna-tura pe tratatele emanate de CSCE, pentru a le ignora, chiar incalca grosolan prevederile, este infatisat de autoare cu acribie, empatie si uneori chiar cu uluirea unui cercetator neobisnuit cu "uzantele" comuniste. Bazata pe o documentatie foarte bogata, aproape exhaustiva dar deloc rebarbativ de stufoasa, si - una din marile calitati ale volumului, intotdeauna credibila - cartea se citeste cu interes chiar de catre persoane care au trait din plin epoca respectiva, dar nu aveau posibilitatea materiala de a cunoaste toate prevederile CSCE; prevederi care, respectate, ne-ar fi putut oferi o existenta mai buna, dar incalcate sistematic, fara nici o retinere, chiar demential, au dus la involutia - cu urmari inca atat de nefaste - ale vietii ce ni s-a impus in RSR.

Iar pentru generatiile mai tinere care nu au apucat sa traiasca "ce am trait noi", cartea ar putea fi acel "manual de istorie" despre care se tot vorbeste, dar care intarzie sa apara.