Cum sa ramai indiferent la spectacolul unui Liban sfasiat, al unui Liban rastignit, cand te numesti Virgil Gheorghiu si cand stii ca acest pamant al suferintei este pamantul lui Dumnezeu! 

„Dumnezeu salasluieste in Liban”, spune Gheorghiu. „El a prefacut aceasta tara intr‑un templu, un loc de refugiu pentru toti cei persecutati, prigoniti, expulzati”. Avraam insusi si-a aflat refugiul in acest pamant. Ospitalitatea maronitilor, dar si a stramosilor lor – cananeenii, arameii, tirienii, fenicienii, sidonienii –, nu le-a adus practic nimic altceva decat suferinta, rele si masacre carora le sunt victime de mii de ani. Nascuta in orizontul unui Beirut in flacari, aceasta carte pasionanta e povestea prezentei crestine in Liban, istoria tumultuoasa a unei natii aflate aici de la crearea lumii pana la drama de astazi. Un „imn de slava” inchinat unui popor care si-a asumat, ca destin, ospitalitatea si primirea de straini (cf. Evr. 13, 2). 

O noua provocare, asadar, pentru Virgil Gheorghiu. Inainte de a nu fi prea tarziu. Inainte ca noaptea sa cada peste Liban – un simbol viu, zdrobit, al unei epoci de violenta...