In imparatie este zarva mare. Oaspeti de seama sunt pe drum si trebuie primiti cum se cuvine. Pregatirile sunt in toi. Mesele imbelsugate, muzica, decorurile, costumele, paradele toate au fost realizate din darnicia cea mare a vistiernicului. Si de, orice om care intra in imparatie este primit cu mare bucurie! Nimic nu este prea putin cand vine vorba de cei care au biruit patimile si se fac concetateni cu virtutile. In aceasta minunataimparatie, marele vistiernic este Milostenia. Ea tine toate averile din imparatie si le chiverniseste pe toate dupa bunul ei plac. Dar nu stiu cum reuseste, ca tot ceea ce are da spre folosul celor ce nu au si visteria, in loc sa se goleasca, tot mai mult se umple. Este iubita de toti si toata faptura se apleacain fata sa.

Cat de frumoasa este aceasta virtute! Chipul sau bland si luminos emana tot timpul bunatate. Ochii inundati mereu in roua cauta permanent spre ceilalti, spre a face bine. Picioarele ei nu au odihna. Mainile nu si le pune in buzunar ci tot timpul lucreaza spre binele altora. Rar auzi din gura ei cuvantul „eu”. Alearga de dimineata pana seara nu pentru sine, ci pentru a veni in intampinarea celorlalti.

Ea este fiica cea mare a Imparatesei Iubire. Si tot ea a determinat - o pe Imparateasa Iubire sa vina pe pamant pentru a - i ajuta pe oameni. Mila a facut ca Dragostea cea Mare sa se intrupeze pentru mantuirea oamenilor.

Are si Milostenia dusmanii sai. Acestia sunt printii din Imparatia cea intunecata: Egoismul, Avaritia si Rautatea. Cei trei o urasc de moarte pe Printesa noastra. Dar ea nu se supara pe ei. Cand ii vede, le zambeste larg si acestia dispar de indata, pentru ca nu suporta nici macar sa - i intalneasca privirea blajina.

O vorba inteleapta spune: „Daruind vei dobandi”, iar un proverb minunat completeaza: „Cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta”. Ce minunat poate rasplati aceasta virtute! Daruim bunuri pamantesti pentru a dobandi comorile ceresti, facem bine trupurilor semenilor nostri si primim rasplata pentru suflet, il ajutam pe aproapele nostru si, prin el, Dumnezeu ni se face dator. Nu a saracit nimeni din cei ce au facut milostenie, ci parca mai tare s - au imbogatit. Vietile Sfintilor sunt pline de exemple de oameni care au facut bine si mai mult s - au imbogatit.

Milostenia ne invata sa fim cu adevarat oameni. Ne invata ca mantuirea nu poate fi primita singular, egoist, ci in comuniune cu ceilalti. Nici macar nu ai de unde sti daca cel care iti intinde mana este Hristos. Dar Printesa ne arata ca acela intinde mana nu sa - i dai, ci ca el sa - ti ofere. Ce anume? Imparatia! Si tu nu observi acest lucru si pleci cu banutul tau cel rece in buzunar fara sa primesti ceva pe el.

Dar hai sa fiu putin mai convingator, sa - ti mai spun cate ceva! Dar mai bine o las pe Printesa Milostenie sa iti vorbeasca ea despre prietenii sai...