Aceasta carte impartaseste tuturor celor interesati cate ceva din experienta de nepretuit a sfintitului calugar. In paginile volumului sunt consemnate intamplari si cazuri cutremuratoare, deosebit de folositoare, nu numai preotului de spital, ci si personalului medical, precum si noua tuturor. Parintele Eusebiu incearca sa ne invete cum sa ne impacam cu suferinta si sa ne calauzim pasii inspre alinarea ei.

Preacuviosul parinte Eusebiu Giannakakis s-a facut remarcat in mod deosebit datorita celor 35 de ani de misiune la Spitalul „Hipocrat” din Atena, ca slujitor al Sfantului Altar si duhovnic harismatic. Sub epitrahilul  preacuviosului parinte, mii de bolnavi internati in acesta institutie spitaliceasca, precum si nenumarati credinciosi din afara acesteia. Au renascut duhovniceste, cunoscand viata nou-testamentara in Hristos. A transformat Biserica cu hramul „Sfantul Luca”, lacas de inchinaciune ridicat prin eforturile sale, intr-un centru spiritual ortodox al trairii liturgice, al misiunii apostolice si al mangaierii sufletelor celor suferinzi.

Durerea face parte din viata omului. Din pacate, intr-un anumit moment al vietii, omul este chemat sa faca fata suferintei. Nelinistea, teama si dezamagirea asediaza bolnavul care, in focul durerii, este incercat din greu, sufera nespus si are nevoie de ajutor, nu atat de cel medical, cat mai ales de cel duhovnicesc. Si asta pentru ca tristetea exagerata dezarmeaza sufletul, starea de sanatate a omului inrautatindu-se tot mai mult. Astfel, omul cauta mangaiere, intarire si dragoste adevarata. Smerit si tacut, cu zel nesecat si putere de sacrificiu, preotul de spital, reprezentantul lui Dumnezeu se dedica alinarii suferintei, fiind permanent mobilizat in slujirea celor bolnavi si lucrand in sufletul acestora prin toate mijloacele. Cu ajutorul rugaciunii, al cuvantului lui Dumnezeu si a Sfintelor Taine, pe care Sfanta noastra Biserica i le pune la dispozitie, preotul  de spital trudeste pentru a-i ajuta pe cei suferinzi sa simta prezenta si dragostea lui Dumnezeu, pentru a renaste duhovniceste si pentru a intelege necesitatea si folosul durerii, astfel incat, cu rabdare si optimism, sa faca fata incercarii prin care trec.

Preotul de spital  este cel care, zi de zi, se jertfeste pe altarul dragostei pentru cei suferinzi, face tot ce ii sta in putinta pentru a raspunde, cum poate mai bine, cererilor si nevoilor sufletesti ale acestora. Pentru bolnavi este cea mai potrivita mangaiere, fiind vazut si asteptat de acestia ca un inger duios. Fie si la o vizita scurta in salon, preotul de spital este intampinat cu bucurie, I se cere binecuvantarea si, de cele mai multe ori, cei internati acolo asteapta de la acesta sa se roage pentru sanatatea lor. Prin urmare, preotul de spital este chemat sa vegheze, sa fie prezent continuu, gata sa ii ofere ajutor, indiferent de momentul zilei in care i se cere acest lucru. El este chemat sa sprijine, sa mangaie, sa odihneasca, sa intareasca  si sa raspunda nevoilor bolnavilor. Misiunea preotului de spital este deosebit de grea, de apasatoare. Acesta  trebuie sa se sacrifice, cu toata dragostea de care e in stare, pentru mangaierea creatiei lui Dumnezeu, trecuta prin focul durerii, sa ajute, sa intareasca, sa inspire speranta si credinta in Hristos.

Autorul isi aduce aminte cum alimentau mecanii de locomotiva continuu trenul, lucru ce era facut cu o voiosie greu de descris si face o analogie cu preotii care iau din tezaurul inepuizabil de har pentru a da credinciosilor. Ei devin, asadar, un fel de administratori ai harului lui Dumnezeu, pe care il pompeaza  din izvorul  sau sfant, nesecat si curat, oferindu-l semenilor plin de pacate, lipsuri si defecte. Se transforma in instrumente ale harului lui Dumnezeu.

Nr. de pagini : 180
Anul aparitiei : 2013