„I.-H. Dalmais il numeste pe Sfantul Maxim «Dascal al Intruparii si al indumnezeirii», si constata ca indumnezeierea constituie «tema predilecta a contemplatiei sale», ca «in calitatea sa de monah si parinte duhovnicesc, mai inainte de orice se preocupa de tot ceea ce poate calauzi inaintarea catre indumnezeire», sau, pe scurt, ca «indumnezeirea detine un loc de prim rang in intreaga sa gandire».

In ceea ce-l priveste, C. Moeller scrie astfel: «Invatatura despre indumnezeire, dupa cum se stie, este centrala la Sfantul Maxim». J.Gross noteaza ca: «Din multele sale scrieri […] se desprinde o soteriologie care poate fi numita o teologie si o mistica a indumnezeirii». Iar S. L. Epifanovic, inainte de ei, nu exita sa spuna ca «ideea principala a Sfantului Maxim […] este cea a indumnezeirii».

Importanta acestei teme se observa pe data in scrierile Sfantului Maxim datorita numeroaselor ocurente ale termenilor care apartin vocabularului propriu indumnezeirii. Acest factor cantitativ este un indiciu al locului esential pe care il detine indumnezeirea in natura si structura invataturii duhovnicesti si teologice a Sfantului Maxim”.