Pâna de curând aceasta carte a Mitropolitului Veniamin­ ­(Fedcenkov) nu era cunoscuta decât de calugarii de la Ma­nas­tirea „Pesterilor” din Pskov, datorita unui singur exemplar dactilografiat, pastrat în chilia unui batrân de acolo. Autorul, Mitropolitul Veniamin (1880‑1961), unul dintre ierarhii de sea­ma ai Bisericii Ortodoxe Ruse, a avut parte de o viata lunga, presarata cu multe încercari, o viata daruita slujirii lui Dumnezeu, Sfin­tei Biserici si poporului credincios. Providenta a fa­cut ca drumul vietii sale sa strabata anii cumplitelor în­­cercari care s‑au abatut asupra Bisericii si Rusiei. I‑a fost harazit sa fie martor si sa participe la numeroase evenimente ale istoriei recente, sa cunoasca ama­rul exilului si bucuria redescoperirii patriei natale. De‑a lungul întregii sale vieti s‑a straduit sa agoniseasca, din întâlni­rile si discutiile cu oamenii de seama pe care i‑a cunoscut, întelepciune duhovniceasca, pen­tru ca mai apoi sa o împartaseasca cu generozitate cititorilor cartilor sale.
Din fericire, scrierile Vladicai Veniamin s‑au pastrat, desi este posibil sa mai existe si altele, negasite pâna acum. În tot ce a scris Vladica Venia­min adie duhul credintei vii, lucratoare, în Dumnezeu, în mijlocirea Maicii Domnului si a sfintilor. Stie sa vorbeasca simplu, pe înteles, din suflet si cu toata convingerea despre „cele înalte”.
Mitropolitul Veniamin si‑a petrecut ultimii ani ai vie­tii retras la Ma­nas­­tirea „Pesterilor” din Pskov. Ba­trâ­nii vietuitori de acolo îsi mai amin­tesc de predicile sale, pe care multi le ascultau cu lacrimi de bucurie si umilin­ta. Dumnezeu îl înzestrase cu darul patrunderii în cele mai adânci taine ale Împaratiei Sale, dar si cu acela de a‑i face pe ascultatorii si cititorii lui sa le înteleaga si sa le tina la inima.