Aceasta lucrare are in vedere in primul expunerea spiritualitatii Sfantului Nil, asa cum el insusi o prezinta in scrierile sale. Pe langa aceste scrieri, nu foarte numeroase, nu avem alte surse pe care sa le folosim. La scurt timp dupa moartea sa (1508), biografiile sale au fost arse de hoardele tatarilor care au invadat nordul Rusiei in anii 1530 si 1540. Sihastria lui Sorski, pe care el a intemeiat-o, nu a transmis nicio traditie vie in afara de ceea ce el insusi a scris. Aceasta lipsa de informatii biografice le-a permis cu usurinta istoricilor de mai tarziu, fie sa-l epuizeze in cateva randuri scurte, vorbind despre scrierile sale si idealul lui sihastresc, fie sa sublinieze cu exagerare anumite aspecte, precum atitudinea sa fata de ereticii iudaizanti sau pozitia sa nesovaielnica impotriva averilor din randurile calugarilor din acele vremuri: un rezultat al esecului de a distinge invatatura si lucrarile sale de ale ucenicilor sai de mai tarziu. In anii 1860 si 1870, istoricii si scriitorii rusi au inceput sa il analizeze pe Nil Sorski, dar prea des tendintele lor slavofile au predeterminat concluziile pe care le-au tras prea usor din scrierile sale.

N. M. Nikolskiy spunea ca istoricii erau mult prea preocupati de doctrina sociala a Sfantului Nil, in special de atitudinea sa fata de posesiunile monahilor, problema care intotdeauna pentru Sf. Nil era de ordin secundar, in timp ce uitau complet punctul principal al tuturor scrierilor sale – identificarea caii care duce la contemplatia curata, scopul primordial al vietii monahale.