Doua scrieri despre originile Tarii Severinului si, respectiv, despre cele ale tarii lui Negru Voda, cu resedinta la Campulung, scrise la sfarsitul secolului al XIII - lea si la inceputul veacului urmator, deschid istoriografia viitoarei Tari Romanesti, a statului pe cale de a se unifica in primele decenii ale anilor 1300, anticipand o bogatie nestiuta a scrisului istoric dintre Dunare si Carpati, intr - o vreme de straluciri voievodale. Studiile din volumul de fata completeaza si nuanteaza un parcurs cultural dramatic, divers si de neindoielnic interes, vadind realitatea ca, scrise in latina si slavona, textele despre trecutul tarii prefateaza trecerea spre sintezele din secolul al XVII - lea si folosirea limbii romane si in acest domeniu. Sunt evidentiate lucrari care denota o preocupare constanta, motivata de interese politice si pragmatice, pentru evolutia in timp a statului muntenesc medieval si timpuriu modern, dar care in sine marturisesc o efervescenta vremelnic uitata a scribilor de curte anonimi de odinioara. Ovidiu Pecican transforma, odata cu explorarile lui fericite, in campul mostenirii istorice medievale si de la inceputul modernitatii, peisajul culturii istorice romanesti. Prioritatea in materie nu mai apartine Moldovei, ci Tarii Romanesti, iar initierea istoriografei din partea sudica a actualei Romanii dateaza nu din secolul al XVI - lea sau al XVII - lea, ci din secolul al XIII - lea. Figuri princiare stralucite se impun acum prin rolul lor in dezvoltarea istoriei scrise din principatul romanesc sudic, dintre ele rasarind, ca niste lumini neasteptate, Neagoe Basarab si Petru Cercel. Astfel, o mare carte de explorari culturale vine sa isi ocupe locul alaturi de altele, memorabile, invitand la reflectii si aprofundari pe toti cei pasionati de cunoasterea trecutului nostru.