Jurnalul de front al preotului militar Gheorghe Cretu este unul extrem de pretios, surprinzand modul in care s-a derulat zi de zi cariera militara a unui preot confesor din timpul Primului Razboi Mondial. Spre deosebire de rapoartele inaintate superiorilor militari in anii 1918-1919, jurnalul prezinta si intrarea in razboi a Armatei Romane. […]

Jurnalul acestui preot militar este important pentru ca surprinde modul in care isi pregatea cuvantarile sustinute in fata soldatilor si argumentele cu care incerca sa ii incurajeze in lupta lor de dezrobire a fratilor din Transilvania.

Din felul in care isi impartaseste trairile inspirate de experienta acumulata pe front ne dam seama ca, de fapt, avem de-a face nu doar cu un preot confesor, ci si cu un militar care se straduia din rasputeri sa inteleaga mecanismele razboiului si strategia militara adoptata de superiorii sai.

Toata aceasta experienta a folosit-o cu succes in relatia cu soldatii, pe care i-a incurajat in momentele dramatice traite pe front, asa cum a fost, spre exemplu, in cazul bataliilor pierdute de armata romana. Atunci cand aceasta batea in retragere, el le explica soldatilor in predicile tinute pe front - asa cum i se comunicase de altfel - ca este vorba de o strategie, iar nu de o infrangere definitiva. […]

Jurnalul de front al parintelui Gheorghe C. Cretu ilustreaza o pagina insemnata din misiunea crestina a Bisericii Ortodoxe Romane in Primul Razboi Mondial. Din paginile sale rezulta faptul ca acest preot si-a implinit vocatia de preot militar, confirmand din plin participarea preotilor Bisericii Ortodoxe Romane la viata romanilor pe timp de razboi.

Simtul implinirii datoriei in Primul Razboi Mondial se datoreaza faptului ca in rostul misiunii crestine a Bisericii Ortodoxe Romane din acea vreme era incorporat idealului implinirii unitatii nationale.