Jurnal de spital este un florilegiu de „epicrize” duhovnicesti scrise de medicul Laura Ciobanu, care, cu o impresionanta capacitate, vede in persoana tratata nu doar „un bolnav” sau „un caz”, ci omul, cu maretia, cu finitudinea ori cu fragilitatea specifice fiintei umane. Autoarea dovedeste o impresionanta capacitate de a „radiografia” adancurile sufletesti ale celor pe care-i ingrijeste, spre a surprinde acel licar de lumina, gasind in toti dovezi incontestabile de iubire si slujire neconditionata. Volumul se deschide cu trei dedicatii ce par a devoala motivatia scrierii: „Dumnezeule Treimic, Tie Iti inchin aceasta carte, multumindu-Ti cu recunostinta ca m-ai trimis in lume pentru nobila lucrare de doctor si mi-ai vegheat mereu drumul”. A doua dedicatie aminteste de iubitii ei pacienti: „Voua, bolnavilor mei, care v-ati incredintat mie si mi-ati deslusit taina inimii voastre; de multe ori mi-ati aratat mai mult decat era ingaduit altcuiva sa cunoasca; prin voi, am aflat o intreaga lume de frumusete si intelepciune si m-am mangaiat cu dragostea voastra”. Cea de-a treia suna astfel: „Doctorilor si terapeutilor care m-au salvat, cu recunostinta”. Cele trei consacrari ne incredinteaza ca semnatara cartii, ca medic, isi trateaza bolnavii implinind misiunea data de Sfanta Treime, dar vede in fiecare frumusetea si dragostea sadite de Creator, neuitand niciodata a ramane solidara cu suferinta fiecaruia, caci si dansa, ca pacient, aduce recunostinta celor ce o ingrijesc si-i alina durerile trupesti.