In aceasta ampla lucrare, rod al unei cercetari scrupuloase conduse cu inteligenta si cu multa dragoste, Élisabeth Behr-Sigel ne prilejuieste intalnirea cu un destin. Destin al unui om framantat si genial, care, mai mult decat duhovnic, i-a fost prieten, destin totodata al unei Biserici, Biserica ortodoxa implantata in mod brutal, de o istorie tragica, in Europa de vest, prezenta al carei sens „calugarul Bisericii de Rasarit” nu a incetat sa-l scruteze si sa-l slujeasca.

Acest sens, pentru dansul, era retrezirea unitatii crestine, reemergenta Bisericii celei nedespartite. Inradacinat intr-un pamant provincial francez deschis catre universal prin profetia de la La Salette, Lev Gillet, de foarte timpuriu menit intalnirii dintre Apusul si Rasaritul crestine, a fost silit de constiinta sa, dupa dura enciclica Mortalium animos, unui dureros exod in afara Bisericii in care a fost botezat, a votului sau monahal si a irotoniei sale. Ca sa anticipeze, cu titlu personal, Soloviov a inversat, dar pe potriva lui ca spirit, unirea pe care inasprirea institutiei parea de acum sa o interzica. Un mare episcop ortodox, mitropolitul Evloghie, l-a primit foarte simplu sa impreuna-slujeasca, fara sa-i ceara nici sa se boteze din nou, nici mirungere, nici

formula de abjurare. Asa a fost sacramental integrat Lev Gillet in Biserica ortodoxa...

Olivier Clement