Descriere - Masina timpului

Masina timpului este creditat pentru popularizarea conceptului de calatorie in timp, folosind un vehicul controlat. Termenul „masina timpului”, creat de Wells, este folosit la ora actuala pe scara larga pentru a numi un asemenea vehicul.

„Ar trebui sa ne straduim sa primim cu bratele deschise toate schimbarile si provocarile, deoarece ele sunt cele care ne ajuta sa crestem. Fara ele, vom creste slabi, precum Eloii in privinta confortului si sigurantei. Avem nevoie in permanenta sa ne oferim provocari, pentru a ne intari caracterul si a ne dezvolta inteligenta.”, spunea Wells.

Romanul de fata este retraducerea si adaptarea la vremurile moderne a clasicului „The Time Machine” de H.G. Wells, realizate de catre exegetul si scriitorul Mircea Oprita. Volumul include si povestirile „Oul de cristal”, „Imperiul furnicilor”, „In abis”, „Insula Aepyornis” si „Steaua”. Lectura placuta!
Permanent actual si modern

„Se considera indeobste ca traducerea unei scrieri din patrimoniul universal al literaturii, odata facuta, trebuie repetata dupa cincizeci de ani (interval oarecum conventional), fiindca in atatea decenii se mai schimba limba uzuala, scuturandu-se de expresii vetuste, acceptand neologisme si expresii curente, fixandu-se mai temeinic in oralitate si intr-o modernitate care, prin contrast, face uneori formularile mai vechi sa devina suparatoare si chiar ridicole. A reveni cu traduceri noi din texte clasice constituie nu atat o chestiune de orgoliu, cat una de igiena stilistica obligatorie.
Traducerile despre care e vorba aici ies simultan dintr-o inclinatie subiectiva si preferentiala, precum si dintr-o mai obiectiva atitudine fata de destinul unei opere valoroase.[…]

H.G. Wells n-a avut parte, la noi, de traducatori superficiali si neinspirati, insa timpul nu exclude de la coroziune nici rezultatul ostenelilor acestora. Fie ca e vorba de C. Vonghizas si Mihu Dragomir, sau de C. Vonghizas si Victor Kernbach, renumitele cupluri pro-wellsiene din anii 1960, cand s-a lansat importanta editie de Opere alese de la Editura Tineretului, fie ca-l avem in vedere pe B. Bereanu, un mai vechi traducator din povestirile utopistului modern englez, inexactitati de lectura a originalului am putut vedea si in cazul traducerilor semnate de ei. Pe cat mi-a fost cu putinta, m-am straduit sa remediez asemenea situatii, ramanand cu statornicie in vecinatatea intima si reconfortanta a textului englezesc. Trebuie sa marturisesc ca, de pe pozitiile unui scriitor care isi respecta opera proprie, am avut in vedere reglajele cerute de un „acord fin” si pentru opera tradusa.”

Mircea Oprita