In aceasta lucrare de mare anvergura interdisciplinara, Daniela Reghina Onu intreprinde o serie de explorari hermeneutice asupra textelor ce compun Tora, chiar din interiorul iudaismului mesianic, cunoscuta invatatura religioasa care unifica in cuprinderea sa traditia spirituala si cultica iudaica cu fundamentele invataturii crestine, in centrul careia se afla personalitatea teandrica a lui Isus Hristos (Yesua Ha Masiach, in ebraica ).  

In esenta, intreaga argumentatie a cartii de fata se implineste in ideea ca intre Vechiul Testament si Noul Testament, intre invatatura Legii si invatatura Iubirii, exista o relatie intima ce decurge logic si faptic din credinta in acelasi Dumnezeu. Mesianismul Torei se implineste, prin Iisus Hristos, in Noul Testament si, prin urmare, in mod generic, intre iudaism si crestinism exista o relatie de interdependenta in privinta valorilor cosmologice, etice si a destinului omului insetat in a dobandi mantuirea, indiferent de apartenenta acestuia la o etnie sau alta.

Consideratiile pe care le face autoarea asupra Sarbatorii ca prezenta si lucrare a lui Dumnezeu in lume sunt demne de retinut. Astfel, Daniela Reghina Onu ne reaminteste ca ideea de sarbatoare e legata de sacru si de relatia pe care o poate avea omul, atat cat ii este ingaduit, cu divinitatea insasi. Din aceasta perspectiva, sarbatoarea poate fi privita ca o forma de cunoastere a divinitatii, fiind rezervata in exclusivitate celor care poseda o credinta vie si respecta intocmai imperativele formulate in Decalog si in alte texte sacre ale Torei. Pe scurt, Sarbatoarea e o forma a cunoastere prin credinta – Dumnezeu se arata in sarbatoare prin anumite semne, pe care doar credinciosul, fie el evreu, sau apartinator al altui neam, le poate descifra – si, deopotriva, sarbatoarea este o forma intensa de traire dominata de speranta, comuniune, impacare cu sine si, in final, de dobandire a unui sens inalt al vietii. Doar in sarbatoare omul traieste bucuria intensa a nadejdii ca viata lui nu se termina aici pe Pamant, ci va continua vesnic intr-o lume din care suferinta si moartea lipsesc.

Prof. univ. dr. Constantin Aslam

Universitatea Nationala de Arte – Bucuresti

Directorul Departamentului Teorie si Cercetare

Pentru cei interesati de fascinanta legatura dintre istoria ideilor si istoria faptelor istorice semnificative, nu lipsesc din acest studiu al Danielei Reghina Onu, ganditori precum, Filon din Alexandria, Josephus Flavius, Maimonide, Kant si Hegel, Jaspers, Elie Wiesel, Eminescu si Iorga, Mircea Eliade, Alexandru Safran, Carol Iancu, Andrei Marga, Lya Benjamin, Leon Volovici, Nicolae Cajal, Norman Manea, Sorin Slomo Rosen, Richard Wurmbrand s.a. De asemenea, nu de putine ori, citatele din Amos Oz si Oz-Salzberger Fania, din Evreii si cuvintele, au menirea sa aduca o lumina speciala pentru chiar nucleul ideatic al cartii, pe cat de necesare ‒ in climatul spiritual si existential al zilelor noastre ‒ pe atat de reusite: ca fratietatea dintre iudaism si crestinism nu este un accident al istoriei universale, ci, calea de neocolit, poate cea mai importanta, alaturi de traditia greco-latina, a intelegerii sensului ei de evolutie si de progres: unul fara pericolul autodistrugerii.

Prin cartea ei, Daniela Reghina Onu aduce argumente pentru aceasta linie de gandire; in fond, un indemn la intelegere intre iudaism si crestinism, mai ales acum, cand provocarile umanitatii sunt atat de mari si de pline de riscuri.

Vasile Morar