Unul dintre obiectivele legitime ale filozofiei este acela de a investiga limitele chiar si ale celor mai avansate si mai de succes forme de cunoastere stiintifica contemporana. Poate fi frustrant sa recunoastem, dar ne aflam pur si simplu in punctul in care ne aflam in istoria gandirii umane, iar urmasii nostri vor face descoperiri si vor dezvolta forme de intelegere pe care acum nici macar nu ni le putem imagina. Oamenii sunt dependenti de speranta unui bilant final, insa modestia intelectuala ne cere sa rezistam in fata tentatiei de a presupune ca instrumentele pe care le avem astazi la dispozitie sunt in principiu suficiente pentru a intelege universul in totalitatea sa. Semnalarea limitelor lor este o sarcina filozofica - indiferent cine o intreprinde -, mai degraba decat o parte integranta a activitatii stiintifice - desi putem spera ca, daca aceste limite sunt recunoscute, se poate ajunge la descoperirea unor noi forme de intelegere stiintifica. Oamenii de stiinta sunt foarte constienti de cat de mult nu cunosc, dar aici e vorba de altceva: nu doar de recunoasterea limitelor a ceea ce este de fapt inteles, ci de incercarea de a discerne ceea ce poate si ceea ce nu poate fi, in principiu, inteles prin metodele existente. (Thomas Nagel)