Parintele Arsenie, cand m-a vazut, dupa ce am intrat, s-a dat jos de pe schela si mi-a zis: "Bine ai venit, Petre". Mi-a zis pe nume! Parintele purta ochelari fumurii. Atunci s-a intamplat minunea cea mare. Am vazut venind, de la ochii Sfintiei Sale, spre ochii mei, doua funii de foc! Eu m-am minunat tare, insa el mi-a reprodus gandul si mi-a zis: "De ce zici asa, Petre: Doamne, ce ochi minunati are parintele Arsenie?! Uite, sunt ochi ca si ochii tai". Apoi, si-a luat ochelarii de la ochi. Luminile ceresti au disparut, insa eu nu le voi uita niciodata! In ochii Parintelui Arsenie am vazut lumina cea adevarata, pe care au vazut-o Sfintii Apostoli pe Tabor, la Schimbarea la Fata, si car ese arata la Ierusalim, aprinzand Sfantul Mormant al lui Hristos, la Sfanta Inviere, in fiecare an. De aceea, dupa mai multi ani, Parintele Arsenie imi zicea ca nu e cazul sa merg la Ierusalim, ci Sa-L rog pe Dumnezeu, pe Maica Domnului sa-Si faca Ierusalim ceresc in inima mea.