Romanul "Miresele lui Hristos" este inspirat din fapte reale, fiind dedicat monahilor si monahiilor care au patimit in anii de prigoana comunista. 

In mijlocul unei lumi atee, acestia au avut de infruntat nevointe grele, rabdand asuprirea autoritatilor, deportari, lagare, frig, foame, boli si saracie lucie. Pasind pe drumul crucii, trecand uneori prin suferinte cumplite, ei gaseau puterea de a se ruga si a‑L slavi pe Dumnezeu, pastrandu‑si credinta.

***

„Crucea era la o distanta atat de mica, aproape palpabila, cuvintele repetate la nesfarsit vreme de multi ani despre urmarea lui Hristos se implineau, ca in Evanghelie. Fiecare cuvant al rugaciunii rasuna in minte parca pentru prima oara, incoltind din nevoia de a se uni cu Domnul.

Indata ce inima maicii egumene birui suferinta, avu impresia ca ucenicele ei, vietuitoarele manastirii distruse, imprastiate prin tara pagana, o rugau din departari cu lacrimi sa le salveze, sa le apere.

Maica incepu sa se roage, impletind numele lor in cererile sale catre Dumnezeu. Se ruga sa le ajunga puterile pentru incercari – pentru asupriri, batjocuri, insulte. Sa nu se indoiasca, sa nu sovaie, sa nu‑si piarda curajul! Sa nu le lipseasca niciodata barbatia pentru a urca pe crucea suferintelor...”