Fenomenul paradoxal al monahismului nu este inteles cu usurinta nici chiar de toti monahii. Monah este cel care se aseaza pe sine mai prejos de toata faptura, adeverind cuvintele lui Hristos Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor (Marcu 9, 35)  si cel care slujeste este mai mare decat cel ce sta la masa. (cf. Luca 22, 27). Care dintre fiii veacului acestuia ar fi atat de nebun incat sa se puna pe sine de bunavoie mai prejos decat toti si sa devina un nimic? Insa fiii luminii, care au gustat din viata cea vesnica si sunt calauziti de Duhul Sfant, primesc cu bucurie sa Il urmeze pe Hristos in pogorarea Lui, care este mai uimitoare chiar si decat inaltarea Sa mai presus de ceruri. Numai cei care au cunoscut din cercare nebunia lui Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18-24) si s-au incredintat de acestea prin har au curajul sa ia asupra-si aceasta nevointa mai presus de fire.

Arhimandritul Zaharia Zaharou