Textele reunite in acest volum aduc contributii importante in contextul discutiilor de astazi referitoare la natura umana, fluiditate si identitate de gen, precum si din punctul de vedere al cercetarii stiintifice asupra naturii. Totodata, capitolul final este o meditatie profunda a problemei natura - har in „Paradisul” lui Dante.„De la dezbaterile despre unirea ipostatica a lui Dumnezeu si a omului in Cristos din perioada patristica, trecind prin receptarea medievala a lui Aristotel, pina la controversele de dupa Reforma privind harul si libertatea, ideea de natura a fost centrala pentru gindirea crestina. Ca punct terminus propriu - zis al actului creator al lui Dumnezeu, natura marcheaza si protejeaza bunatatea indisolubila a darului dintii al lui Dumnezeu in cadrul misterului rascumpararii.Harul desavirseste cu adevarat natura, dar harul si presupune aceasta natura. Cu toate acestea, in ultimele secole, semnificatia naturii a fost pe scara larga pusa sub semnul intrebarii, abandonata si (daca nu revizuita dincolo de recunoastere) a fost uitata atit de catre teologi, cit si de ansamblul culturii. Cei trei autori ai volumului povestesc cum aceasta pierdere a avut loc, apara relevanta perena a conceptului de natura pentru reflectia crestina, si propun modalitati de redescoperire si reafirmare a primatului sau in zilele noastre.”