Noul Idiomelar are la baza Idiomelarul si Doxastarul. Denumirea de Idiomelar provine de la termenul idiomela care inseamna imn, cantare in forma de tropar cu text in proza, care are melodie proprie si nu serveste ca model pentru alte cantari, cum fac automelele sau irmoasele sau prosomiile (podobiile sau asemanandele).

Cel mai cunoscut Idiomelar, al lui Hurmuz hartofilaxul († 1848), pe care l-a folosit Dimitrie Suceveanu († 1898), cuprindea atat stihiri, cat si tropare, sedelne (sezande sau cathismale), luminande (svetilne).

Doxastarul lui Petru Lampadarie († 1777) cuprindea numai slave de la vecernia si utrenia sarbatorilor imparatesti si ale sfintilor cu polieleu de peste tot anul.

Pe ambele le-a tradus, le-a diortosit, le-a aranjat Dimitrie Suceveanu si, unindu-le, le-a dat titlul Idiomelarul unit cu Doxastarul pe care l-a tiparit la Neamt in 1856 (primele doua volume din perioada Octoihului) si in 1857 al treilea volum, ce cuprinde cantarile Triodului si Penticostarului.

Dupa saptezeci si sapte de ani protopsaltul prof. Ion Popescu-Pasarea († 1943) folosindu-se in mare parte de Idiomelarul unit cu Doxastarul lui Dimitrie Suceveanu, tipareste Noul Idiomelar, in Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1933, rezumand pe cat a fost posibil si alcatuind un volum mai redus (229 p.), care sa foloseasca atat ca manual pentru elevii seminaristi, cat si pentru cantaretii bisericesti.

In anul 1999, dupa saizeci si sase de ani de la editia lui I. Popescu-Pasarea, am dat la lumina, pe ambele notatii muzicale, o combinatie intre aceste doua Idiomelare, pastrand, pe cat a fost posibil, cantarile asa cum le-au aranjat cei doi dintre marii corifei ai muzicii noastre bisericesti.

Pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu