„Ce vedem aici sunt doi oameni — unul e om al Bisericii, celalalt e un om din Biserica — stand de vorba despre Nastere, Craciun, Inviere, Pasti, om, divinitate, lume, iubire si stergerea tuturor lacrimilor, asa cum pe vremuri stateau de vorba, pe malul raului Ilisos, Socrate si Phaidros, discutand despre frumusetea sufletului in iubire si despre campia fiintei, asa cum statusera de vorba, la gura sobei, Karl Popper si Konrad Lorenz, vorbind despre oameni, obiceiurile animalelor, lume si etologie, si cum inca mai stau de vorba, intr-un apartament din Paris, Lev Sestov si Benjamin Fundoianu, intr-o minunata eternitate a conversatiei neintrerupte, care incepe odata cu primul om si merge mai departe prin noi, cei care stam azi de vorba, pana la ultimul om restaurat al mantuirii. Ce gasesc extraordinar in acest dialog e imbratisarea celor doi convivi prin intermediul cuprinderii indragostite a celor vorbite, care si pe noi, ascultandu-i, ne cuprind in imbratisarea lor: ei schimba cu noi cuvintele pe care si le impartasesc precum impartasania data dupa spovedanie celui invrednicit de catre cel in harul lui Dumnezeu daruit.”Horia-Roman Patapievici