Se implinesc 60 de ani de la trecerea la Domnul a parintelui Radu Stanciu, iar cercetarea de fata se doreste a fi o restitutio in integrum – un exercitiu de recuperare a memoriei unui slujitor al Bisericii, victima a represiunii comuniste. Dupa decenii in care atat el, cat si alti slujitori braileni ai Bisericii Ortodoxe Romane au fost ignorati, se cuvine sa iesim din zona mlastinoasa a ostilitatii fata de realitatea verificabila si sa incercam sa scoatem la lumina o istorie care pare sa fi fost condamnata (inca o data) sa zaca in vrafuri de dosare necercetate. Pentru generatiile care nu au cunoscut comunismul, raspunsul demn la tentativa oricarei ideologii de a se insinua in viata cetatii este cunoasterea istoriei, cercetarea arhivelor, implicarea in restituirea adevarului.

Deoarece astazi, mai mult decat oricand, in societatea noastra este cultivata tipologia functionarului supus, a adaptabilului, ca premisa a unui neototalitarism recrudescent, am considerat ca este folositor a restitui aspecte din viata parintelui Radu Stanciu si din lupta pe care a dus-o atat cu dusmanii cei din afara, cat si cu cei dinauntru, pentru a cunoaste, prin antiteza, tipologia reactiva a omului darz, capabil sa ia hotarari ghidat de propria sa constiinta, iar nu la ordin.