Serghei Bulgakov este, de departe, una dintre personalitatile cele mai misterioase si mai controversate ale emigratiei rusesti ortodoxe. Mai in varsta decat generatia teologilor care au publicat direct in limba franceza (cum sunt cazurile deja celebre ale lui Vladimir Lossky si Paul Evdokimov), Bulgakov ajunge in Occident avand deja o opera publicata in limba rusa si un prestigiu intelectual imposibil de ignorat (la fel ca Nikolai Berdiaev). Marea aventura a formarii sale se petrecuse deja in Rusia, in ultima parte a secolului XIX, pe fundalul a ceea ce a ajuns s a fie cunoscut drept Epoca de Argint (1890-1920).

Simpla insiruire a cotiturilor biografiei sale arata amplitudinea sa umana si intelectuala. Paul Evdokimov il prezinta sintetic: „Fiul unui preot, Bulgakov si-a intrerupt studiile de teologie si ramane ateu pana la varsta de 30 de ani. Profesor de economie politica la Universitatea din Moscova, Bulgakov, sub in fluenta lui Soloviov si a lui Florovski, trece de la marxism la idealismul filosofiei germane si de acolo la ortodoxie.

In 1918 este hirotonit preot. Exilat din Uniunea Sovietica in 1922, locuieste la Praga si, din 1924, preda pana la moartea sa, teologie dogmatica la Institutul Sfantul Serghie din Paris”