Pelerinajul este o constanta a umanitatii si o sansa de imbogatire spirituala. Drumul catre locasurile de inchinare si intalnirea cu oameni si locuri prin care simtim lucrarea lui Dumnezeu in viata lumii sunt intotdeauna incununate de bucurie fi binecuvantare.

Recunoscuta inca din perioada medievala ca o ,,cetate a bucuriei" (Hilariopolis), numita in secolul al XX-lea ,,micul Paris", capitala de astazi a Romaniei pastreaza in articulatiile ei majore dimensiunea inconfundabila a spiritualitatii ortodoxe, prin bisericile mai vechi sau mai noi, ctitorite de domnitori, familii nobiliare, ierarhi, preoti si calugari, bresle de mestesugari sau de obstea crestinilor jertfelnici care au pus milostenia lor la temelia unor sfinte locasuri, spre folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios.
Despre numarul mare al asezamintelor bisericesti din Bucuresti vorbesc multe insemnari ale calatorilor straini din veacurile de odinioara, intre acestia, istoricul si geograful armean Hugas Ingigean infatisa astfel cetatea de pe Dambovita prin anii 1780-1787: ,,Numarul locuitorilor ajungea anul trecut la cincizeci de mii, printre care gasim si diferiti streini; orasul este impartit in saizeci si sapte de mahalale (...). Sunt numeroase biserici, manastiri si hanuri, care majoritatea au fost construite de catre domni, si poarta numele acestora (...). Numarul bisericilor si al manastirilor care se gasesc in oras si imprejurimi se zice cl ar ajunge la trei sute optzeci; acestea numai cele zidite de piatra, fara a numara pe cele din lemn, cu care ar fi patru sute".
Odata cu evolutia orasului, s-au schimbat multe si in planul vietii bisericesti, mai ales dupa ce Bucurestii devin capitala Principatelor Unite, in anul 1862, apoi capitala Romaniei Mari, din 1918, si resedinta Patriarhiei Romane, din 1925. Istoria tumultuoasa a celui mai important oras din Romania si, multa vreme, al doilea in stralucire din sud-estul european, dupa Istanbul, a cu-prins si locasurile de inchinare crestine ortodoxe sau ale altor confesiuni si religii prezente in Bucuresti. S-au construit multe locasuri noi, altele au fost daramate (mai ales in ultimul deceniu al dictaturii comuniste), insa imaginea lor a ramas vie in constiintele oamenilor.
La inceputul mileniului trei, vechea cetate a lui Bucur respira aerul cosmopolit de metropola europeana si recapituleaza, in alcatuirea ei eclectica, aspecte dominante ale culturii romanesti din aproape toate regiunile tarii. De aceea, la elaborarea proiectului Catedralei Mantuirii Neamului, un ideal mai vechi aflat acum in plina lucrare, toate eforturile s-au concentrat in directia realizarii unui edificiu cu valoare de simbol: o expresie a sufletului romanesc deschis spre dialog cu bimilenara cultura crestina a Europei.
Chiar daca ziua de aniversare a Bucurestilor a fost stabilita de municipalitate la 20 septembrie (in amintirea primei atestari documentare cunoscute pana acum, hrisovul domnitorului Vlad Tepes din 20 septembrie 1459), orasul traieste cu cea mai mare intensitate spirituala in zilele apropiate datei de 27 octombrie, sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale carui moaste se afla in Catedrala Patriarhala de pe Dealul Mitropoliei.
Pelerini din tara si din alte regiuni ale lumii vin in capitala Romaniei pentru a participa la traditionalul hram al ocrotitorului spiritual al Bucurestilor. Astfel, se deschid raze de lumina si bucurie sfanta catre toate manastirile si bisericile din centrul istoric, adevarate tezaure de patrimoniu sacru, cu sfinte moaste si icoane facatoare de minuni, care ajuta pe oameni sa cultive de-a lungul anului legatura de rugaciune cu sfintii, ,,prietenii si casnicii lui Dumnezeu". Iar pasii pelerinilor au mereu deschisa calea si catre ctitoriile recente din noile cartiere bucurestene sau catre venerabilele manastiri din imprejurimi.
Ne rugam Domnului Hristos, tainicul Calator pe drumul spre Emaus cu Luca si Cleopa, sa binecuvanteze pe toti pelerinii care vin la Bucuresti, sa-i ajute sa descopere frumusetile spirituale de aici si sa le daruiasca bucuria intalnirii omului cu Dumnezeu, Izvorul vietii si fericirii eterne.