De obicei, cind se vorbeste de ortodoxismul rus, se face referire la Dostoievski. Cehov nu si-a facut faima de credincios. Omul care spunea ca a fi binecrescut nu inseamna sa nu versi sosul pe fata de masa, ci sa te faci ca nu observi atunci cind il varsa cel de linga tine, a trait intr-o discretie absoluta. „Omul bun se rusineaza chiar si in fata unui ciine” era convingerea lui. Prea putini cunosteau sentimentele religioase ale lui Cehov. Totusi marele scriitor era de parere ca „omul trebuie sa fie credincios sau sa caute credinta, altminteri viata lui este pustie”.

Antologia de fata este, fara indoiala, o baie de lumina si un izvor care tisneste curat din adincurile celei mai autentice traditii evanghelice si patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise in diferite perioade ale vietii autorului, exprimind preocuparea neincetata pe care a avut-o Cehov pentru taina credintei. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia sa vada viata cotidiana a credinciosilor ortodocsi, cu framintarile si sclipirile ei, oglindite de pana unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut omenirea.
Ieromonah Savatie Bastovoi