Marele scriitor si dramaturg rus, medic de meserie, Anton Pavlovici Cehov si-a cheltuit banii pe saraci si surghiuniti. A facut o scoala cu biblioteca pentru copiii taranilor si a oferit ingrijire medicala gratuita pina la moartea sa timpurie, care i s-a tras de la tuberculoza. A mers personal in locurile de surghiun ale imperiului si a militat pentru reabilitarea a mii de oameni condamnati sa moara in uitare.

A scris din interiorul celor mai diversi oameni, aratind o sensibilitate plina de iubire si o cunoastere a tainelor sufletesti cu pricepere de duhovnic. Alaturi de Dostoievski, este scriitorul care a cautat iubirea de oameni si compatimirea pentru sufletele necajite in tot ce a scris.

M-am incumetat sa adun intr-o carte mai multe povestiri pe teme profund duhovnicesti. O carte pe care o recomand tuturor preotilor pentru a deprinde sensibilitatea iubitoare fata de oamenii aparent neinsemnati. Pentru episcopi recomand povestirea despre arhiereul bolnav, care isi vede mama saraca in biserica in timpul privegherii, duioasa si stinjenitoarea revedere care va rascoli pe oricine pina in strafunduri. Sau povestirea despre preotul batrin care primeste vizita propriului fiu devenit strain si pentru care tatal pastrase agonisirile lui de o viata, o suma care s-a dovedit a fi ridicola pentru un tinar plin de datorii facute la jocuri de noroc.

Antologia de fata este, fara indoiala, o baie de lumina si un izvor care tisneste curat din adincurile celei mai autentice traditii evanghelice si patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise in diferite perioade ale vietii autorului, exprimind preocuparea neincetata pe care a avut-o Cehov pentru taina credintei. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia sa vada viata cotidiana a credinciosilor ortodocsi, cu framintarile si sclipirile ei, oglindite de pana unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut omenirea. (Savatie Bastovoi)

Omul trebuie sa fie credincios sau sa caute credinta, altminteri viata lui este pustie. (A. P. Cehov)

Sint dintre cei care considera ca capitalul duhovnicesc pe care ni l-a lasat Cehov in scrierile sale e departe de a-si fi primit aprecierea cuvenita.

In lucrarile lui Cehov se oglindesc clar aceasta cautare ruseasca a credintei, dorul dupa sensurile inalte ale vietii, nelinistea zbuciumata a sufletului rus si constiinta sa bolnava. Multe dintre scrierile lui Cehov sint dedicate reprezentarii lumii spirituale a oamenilor cuprinsi de cautarea dreptatii in viata si care sufera chinurile acestei cautari.

In legatura cu aceasta latura a viziunii lui Cehov se afla si sensibilitatea lui neobisnuita pentru poezia sentimentului religios si, indeobste, adinca si fina cunoastere a psihologiei religioase, mai cu seama a celei a oamenilor simpli. In aceasta sfera, Cehov il depaseste chiar si pe Tolstoi, apropiindu-se de Dostoievski, care nu are egal. (Serghei Bulgakov)