Pacatul ucide. Lipsa si pierderea lui Dumnezeu ucid si ele. Hristos a fost Insusi Dumnezeu Cel viu si nu putea sa moara prin moartea devenita „fireasca” pentru noi. Insa Domnul Iisus ne - a iubit atat de mult, incat S - a facut una cu noi. Toata tragedia si durerea existentei omenesti s - a asezat pe umerii Sai, implicit starea pierderii chinuitoare a lui Dumnezeu in care cu totii ne vestejim si murim duhovniceste.
Oare nu a rostit Domnul pe Cruce ultimul Sau cuvant: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M - ai parasit? (Matei 27, 46)? Asadar, a gustat sidin experienta parasirii de Dumnezeu si a murit ca si noi, „pierzandu - L” pe Dumnezeu.
Or, Iisus a coborat in Iad cu slava dumnezeirii Sale. Iadul si - a deschis larg gura pentru ca, in sfarsit, sa - L inghita, sa - L biruie si sa - L prinda pe Cel Care i - a distrus imparatia pe pamant. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, Iadul a gustat un trup si a fost lovit de dumnezeire. In bezna a stralucit prezenta dumnezeirii si moartea a fost biruita, iar darul vietii ne - a rasarit tocmai din mormant...