Sfintele Evanghelii sunt prima proba a istoricitatii Mantuitorului Iisus Hristos; El nu e un mit sau o idee abstracta nascocita de fantezia unor oameni din trecut. increderea multiseculara pe care Biserica le-a aratat-o Sfintelor Evanghelii, ca surse de cunoastere a dumnezeirii Sale, se bazeaza pe argumente solide, care au rezistat tuturor criticilor. Metodele mai vechi si mai noi de interpretare a textului biblic ne ajuta sa le citim corect si sa descoperim ce sens are pentru noi astazi ceea ce Mantuitorul Hristos, talcuit si propovaduit de Biserica si de sfintii evanghelisti, a spus si a facut ieri. Altfel, Evanghelia risca sa ramana o simpla doctrina, daca nu chiar o ideologie, desprinsa de autorul ei, o veste fara vestitor: riscul suprem in acest caz, deoarece in Sfintele Evanghelii vestea propovaduita are ca obiect Vestitorul in persoana. Mesajul crestin nu a ajuns pana la noi ca un fapt stiintific, ci prin intermediul unor marturii personale si comunitare, marturii in care „evenimentul Hristos” si valoarea sa soteriologica sunt indisolubil legate. Mesajul crestin nu a fost proclamat de oameni neimplicati sau neutri fata de el, ci de martorii lui directi; scopul sau nu a fost acela de a-l informa, ci de a-l invita pe om, destinatarul sau, la credinta si la pocainta. Cercetarea biblica si teologica e obligata sa verifice daca propovaduirea Sfintilor Apostoli se sprijina pe viata, pe faptele si pe mesajul lui Hristos insusi si sa se incredinteze de faptul ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (In. 20, 31). Transfigurarea naturii prin minune, a istoriei prin profetie si a omului prin sfintenie reprezinta urma vizibila a interventiei lui Dumnezeu in istoria noastra, reflexia slavei lui Hristos prezent in mijlocul nostru ca Logos intrupat (Preot Alexandru Moldovan).