Cronografia Sfantului Teofan Marturisitorul reprezinta unul dintre cele mai importante izvoare istorice din secolul al IX-lea si din intreaga literatura bizantina. Lucrarea infatiseaza cronologic perioada anilor 284-813 si propune un sistem complex de datare a evenimentelor, cuprinzand istoria politica si bisericeasca a perioadei mentionate anterior.

Dincolo de bogatele informatii istorice oferite, unele dintre ele, in special cele cu privire la secolele al VIII-lea si al IX-lea, neregasindu-se in alte surse, lucrarea de fata este relevanta si din alt punct de vedere: textul ofera o imagine clara a modului in care bizantinii isi incepeau redactarea propriilor istorii. Cronografia Sfantului Teofan Marturisitorul este, asa cum rezulta si din prefata acesteia, continuarea scrierii istorice a lui Gheorghe Singhelul, motiv pentru care cele doua lucrari ar putea fi percepute ca o singura scriere.

Lucrarea se remarca, in primul rand, prin varietatea si numarul mare al surselor folosite in redactarea ei. Dintre acestea, unele s-au pastrat (scrierile lui Eusebiu al Cezareei, Ioan Malalas etc.), dar altele s-au pierdut (precum lucrarea lui Traian Patrikios). La sursele scrise se adauga insa informatiile pe care autorul le-a obtinut prin contactul nemijlocit cu evenimentele sau cu protagonistii acestora.

Ecoul Cronografiei in epoca, dar si ulterior, a fost unul important. Inca din secolul al IX-lea, scrierea a fost tradusa in limba latina de catre Anastasius Bibliothecarius. Traditia scrierilor istorice cu caracter cronografic in literatura greaca era, desigur, mai veche si a continuat si in secolele urmatoare, cronografele bizantine fiind raspandite astfel si la alte popoare. Cronografele grecesti bizantine si cele postbizantine au fost traduse in slavona, si, din secolul al XVII-lea, inclusiv in limba romana. Prin intermediul acestor traduceri, viziunea bizantina asupra istoriei a putut fi astfel cunoscuta si in spatiul romanesc.

Cronografia Sfantului Teofan Marturisitorul a atras inevitabil atentia mai multor istorici si filologi romani. Gheorghe Popa-Lisseanu, Gheorghe I. Bratianu, Haralambie Mihaescu sunt doar cateva dintre numele celor care s-au ocupat de diferitele aspecte ale textului acestei lucrari.

Cartea de fata reprezinta prima traducere integrala in limba romana a Cronografiei Sfantului Teofan Marturisitorul. Pentru traducere a fost folosit textul original din cea mai recenta editie stiintifica (realizata de Carl de Boor in 1883), tinandu-se seama si de editiile anterioare, dar si de sugestiile cu privire la text facute de cercetatori de-a lungul timpului.

Consideram ca prezenta traducere a lucrarii Sfantului Teofan Marturisitorul, realizata de domnul dr. Mihai G. Tipau, in cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane, poate oferi cititorului roman accesul la o importanta sinteza a istoriei Imperiului bizantin asa cum era perceputa aceasta la inceputul secolului al IX-lea.