In fata noastra se afla o carte despre doua nume deosebite ale sportului romanesc, despre doi barbati care si-au daruit vietile luptei in ring si, implicit, invatarii adevaratelor valori ale caracterului uman. Aceasta carte este, intr-adevar, o relatare biografica despre Francisc Vastag si Mihai Leu, dar si o odisee despre curaj, depasirea limitelor si mostenirea pe care acesti mari oameni au lasat-o pentru generatiile urmatoare. Ma simt profund onorat sa pot impartasi cu voi povestile lor, dar mai ales, sa reflectez asupra impactului profund al acestor doi eroi atat in sport, cat si in societate. Prin aceasta carte, sper ca macar o parte din intelepciunea si experienta acestor doi mari sportivi sa rezoneze cu cititorii, sa le ofere motivatia de a lupta pentru propriile visuri si sa le arate ca, indiferent de provocari, nu trebuie sa abandoneze niciodata. Sportul romanesc, de multe ori, a avut parte de momente de glorie, dar si de perioade de neajunsuri, lipsa de suport si infrastructura. In anii comunismului si in perioada de tranzitie post-decembrista, tinerii boxeri romani s-au confruntat cu multiple provocari: resurse limitate, sustinere insuficienta, dar si cu o mentalitate incarcata de greutatile timpului. Totusi, in aceasta atmosfera nu au lipsit oamenii de curaj si dedicatie. De-a lungul timpului, boxul romanesc a fost un domeniu unde s-au ridicat campioni, care, uneori, sufereau din cauza infrangerilor, dar au gasit intotdeauna resurse sa se ridice de jos. In acest peisaj complicat si plin de provocari, au fost acesti doi „monstri sacri” ai pugilismului romanesc care s-au distins prin performantele lor si prin influenta lor de durata: Francisc Vastag si Mihai Leu. Fiecare a avut un parcurs diferit, dar amandoi au devenit simboluri ale sperantei, ale luptei si ale entuziasmului. (Autorul)