Rata indiana alergatoare: Atuul pentru o gradina de legume fara limacsi/ Le Canard coureur indien - Votre atout pour un potager sans limaces de Damien Dekarz este un ghid practic dedicat cresterii ratelor indiene alergatoare si integrarii lor in gradina de legume. Pornind de la propria experienta, autorul arata ca aceste rate reprezinta o metoda naturala si eficienta de combatere a limacsilor si melcilor, avand avantajul ca fac si foarte multe oua (aproximativ 250 pe an). Cartea pune accent pe cresterea responsabila a ratelor, explicand nevoile si comportamentul lor, astfel incat animalele si plantele sa convietuiasca in armonie in gradina. Scopul cartii este de a oferi solutii practice pentru un gradinarit ecologic si totodata placut.
Dupa multi ani petrecuti in domeniul agricol, Damien Dekarz si-a inceput, in 2009, activitatea de legumicultor in sistem agroecologic. In acelasi an, a cofondat asociatia La Graine indocile, care promoveaza alternative pentru o autonomie durabila. Formator si conferentiar, din 2014 a inceput sa realizeze materiale video prin care popularizeaza permacultura si agroecologia. De-a lungul carierei, a experimentat, dezvoltat si documentat numeroase tehnici de gradinarit si cresterea animalelor, adaptate diferitelor contexte, pe care le impartaseste pe canalul sau de YouTube „Permaculture, agroecologie, etc.”. La Editura ap! au aparut, de acelasi autor, si titlurile: Permacultura in gradina luna de luna si Padurea comestibila.
Daca va intrebati de ce sa alegeti rata indiana alergatoare pentru gradina dumneavoastra si nu o alta specie de rata, raspunsul este simplu: aceasta rasa este adaptata in mod natural pentru combaterea limacsilor, melcilor si a altor daunatori, fara a afecta semnificativ plantele. Datorita corpului sau suplu si nevoii crescute de proteina animala, rata indiana alergatoare se deplaseaza usor printre culturi si provoaca mult mai putine pagube decat alte rase de rate.
Ratele indiene alergatoare reprezinta una dintre cele mai eficiente metode naturale de control al limacsilor si melcilor din gradina, deoarece consuma atat adultii, cat si ouale acestora, fara a deteriora semnificativ culturile. Totusi, autorul subliniaza ca scopul nu este eradicarea gasteropodelor, care au un rol important in ecosistem, ci tinerea lor departe de gradina de legume. De asemenea, el atrage atentia ca aceasta solutie nu este potrivita pentru orice situatie si presupune o crestere responsabila a ratelor.
Cartea este impartita in 10 parti, dupa cum urmeaza:
Partea I: Sa facem cunostinta cu rata indiana alergatoare
Pasarile de curte din categoria ratelor se impart in doua specii principale: rata leseasca, provenita din rata moscata, crescuta in special pentru carne, si ratele derivate din rata mare (Anas platyrhynchos), din care au fost selectionate numeroase rase cu utilizari diferite – pentru carne, oua, vanatoare sau scop ornamental. Dintre acestea, rata indiana alergatoare se remarca prin productia ridicata de oua si adaptarea excelenta la gradina de legume, in timp ce rata Campbell, desi este o buna ouatoare si consuma daunatori, este mai putin potrivita in gradina din cauza dimensiunilor sale mai mari.
Origine
Originea ratei indiene alergatoare este incerta, fiind atribuita fie Asiei, fie Europei. Cert este ca, in secolul al XIX-lea, rasa a fost selectionata in Anglia pentru productia de oua, iar ulterior s-a raspandit in intreaga lume datorita aspectului sau distinctiv si eficientei in combaterea limacsilor.
Aspect
Rata indiana alergatoare se remarca prin postura verticala, corpul suplu si gatul lung, trasaturi care o diferentiaza de celelalte rase. Comportamentul sau este strans legat de cel al ratei mari, stramosul sau salbatic, o specie de suprafata care traieste in ape putin adanci si pe uscat, hranindu-se cu plante, seminte, insecte si gasteropode. Intelegerea modului de viata al ratei mari ajuta la cunoasterea nevoilor si comportamentului ratei indiene alergatoare.
Rata mare este o pasare adaptata zborului rapid si migratiei partiale, desi multe exemplare raman sedentare daca au hrana si conditii favorabile. Penajul sau impermeabil o protejeaza de frig si apa, fiind intretinut printr-o secretie uleioasa, iar naparlirea periodica asigura inlocuirea penelor uzate. Reproducerea incepe prin ritualuri de curtare, dupa care femela construieste cuibul, cloceste ouale si ingrijeste singura bobocii, in timp ce masculul nu participa la cresterea puilor.
Mod de viata
Rata indiana alergatoare pastreaza multe dintre caracteristicile si nevoile ratei mari, fiind insa adaptata vietii domestice. Are nevoie de acces la un ochi de apa, unde se balaceste si isi intretine penajul, exploreaza neincetat gradina in cautarea hranei si este un excelent pradator al insectelor, limacsilor si melcilor. Desi prefera sa fie activa si pe timpul noptii, este recomandat sa fie adapostita seara pentru a fi ferita de pradatori. Cresterea sa este relativ simpla daca ii sunt asigurate conditiile esentiale: compania altor rate, spatiu suficient, apa curata si o alimentatie echilibrata, bogata in proteine, necesara pentru ca face oua pe parcursul aproape intregului an.
Ouale
Ratele indiene alergatoare depun, de regula, oua dimineata, de preferinta in cotet. Ouale lor sunt mai mari decat cele de gaina, au coaja mai groasa, un galbenus mai mare si un gust mai intens. Sunt apreciate atat pentru calitatile nutritive, cat si pentru utilizarea in preparate culinare, insa se recomanda consumarea lor doar dupa o preparare termica completa, pentru a elimina riscul de contaminare cu salmonella.
Rasa pura sau incrucisata
Ratele din rase diferite se pot incrucisa, insa urmasii nu vor pastra intotdeauna caracteristicile specifice ratelor indiene alergatoare. Acestea pot deveni capabile sa zboare, pot produce mai putine oua sau pot consuma mai multe plante. Pentru a evita astfel de probleme, este recomandat sa cumparati rate de la un crescator de incredere si sa verificati daca provin din parinti de rasa pura, cate oua produc anual si daca zboara. Desi incrucisarile nu sunt intotdeauna dezavantajoase, productivitatea si comportamentul sunt la fel de importante ca aspectul fizic al pasarilor.
Partea a II-a: Rate indiene alergatoare in gradina. Avantaje si dezavantaje
Avantaje:
Ratele indiene alergatoare sunt apreciate pentru utilitatea si comportamentul lor, fiind o alegere potrivita pentru gradina. Principalul lor avantaj este controlul natural al daunatorilor, deoarece consuma limacsi, melci si alte insecte care afecteaza culturile. In plus, produc un numar mare de oua, fertilizeaza solul prin dejectiile lor, nu scurma pamantul si nu provoaca pagube in gradina de legume. Sunt pasari linistite, usor de intretinut si de tinut in spatii imprejmuite, deoarece nu zboara. Totodata, contribuie la intretinerea iazurilor si aduc un plus estetic si recreativ gradinii, fiind placute si apreciate de vizitatori.
Dezavantaje:
In ceea ce priveste dezavantajele, trebuie stiut faptul ca acestea sunt mai putin numeroase decat avantajele, printre ele numarandu-se faptul ca pot deteriora culturile tinere si pot reduce biodiversitatea prin consumul unor insecte si animale acvatice. In plus, necesita intretinerea regulata a adapatorilor si a cotetului, iar plecarile de acasa sunt mai dificile in lipsa unei persoane care sa le ingrijeasca. Femelele pot fi zgomotoase, iar rasa nu este potrivita pentru productia de carne.
Partea a III-a: Pregatirea terenului pentru primirea ratelor
Cotetul
Cotetul-cuibar este un adapost indispensabil pentru protejarea ratelor de pradatori si pentru depunerea oualor in siguranta. Acesta trebuie sa fie bine securizat, usor de curatat, bine aerisit si prevazut cu un asternut curat, o intrare adaptata si un cuibar confortabil.
Deoarece ratele dorm pe sol, un cotet de dimensiuni reduse este suficient. Pentru a le obisnui sa intre seara in adapost, pot fi atrase cu putina hrana si un semnal sonor repetat constant. Cotetul este recomandat sa fie amplasat intr-un colt al tarcului, intr-un loc ferit de vant si de soarele puternic.
Tarcul
O alternativa este un tarc complet protejat impotriva pradatorilor, care permite ratelor sa ramana in siguranta chiar si in lipsa crescatorului, cu conditia sa le ofere suficient spatiu.
Gardul
Gardul este esential pentru cresterea ratelor indiene alergatoare. Un gard de aproximativ 1 metru este suficient, deoarece aceste rate nu sunt bune zburatoare, insa trebuie construit fara spatii mai mari de 8 cm, pentru a preveni „evadarile”. Ratele sunt mai putin tentate sa paraseasca tarcul daca beneficiaza de un spatiu generos si confortabil. Cresterea in semilibertate este posibila, dar este recomandata doar crescatorilor cu experienta si in conditii de siguranta. Ratele trebuie obisnuite mai intai cu tarcul si cotetul, iar pe timpul noptii trebuie adapostite intr-un cotet protejat impotriva pradatorilor. Astfel, un tarc bine construit si o perioada de acomodare sunt esentiale pentru siguranta si bunastarea lor.
Un spatiu hranitor
Un spatiu bine amenajat poate asigura o parte importanta din hrana ratelor indiene alergatoare si le poate mentine sanatoase, reducand dependenta de hrana din comert. Cu cat suprafata este mai mare, cu atat pasarile gasesc mai usor hrana variata, precum insecte, melci, seminte, iarba frageda si fructe salbatice.
Terenurile umede sunt cele mai potrivite, deoarece favorizeaza dezvoltarea vegetatiei si a micilor vietuitoare pe care ratele le consuma, iar gradina de legume si iazurile reprezinta surse importante de hrana, oferind larve, alge si plante acvatice.
Cultivarea unor plante furajere, precum tataneasa, varza furajera, lintita, laptuca de apa sau telina salbatica, completeaza dieta ratelor si le ofera alimentele preferate.
De asemenea, pomii fructiferi si gardurile vii contribuie indirect la hranirea lor, prin fructele cazute si prin atragerea insectelor, melcilor si limacsilor, oferind in acelasi timp umbra si un mediu favorabil pentru bunastarea pasarilor.
Partea a IV-a: Tot ce mai trebuie sa stiti inainte de sosirea ratelor
O alimentatie echilibrata si accesul permanent la apa sunt esentiale pentru sanatatea ratelor indiene alergatoare. Desi acestea isi pot procura o parte din hrana din mediul inconjurator, este necesara completarea dietei cu amestecuri pentru gaini ouatoare si suplimente de calciu si nisip, care sustin ouatul si digestia.
Ratele au nevoie in permanenta de apa curata, atat pentru baut, cat si pentru hranire si igiena, iar aceasta trebuie schimbata frecvent, deoarece se murdareste rapid.
Totodata, ele trebuie protejate de numerosii pradatori printr-un cotet sigur, un gard adecvat, vegetatie care sa le ofere adapost, un iaz unde se pot refugia si, daca este posibil, prezenta unui caine. O atentie deosebita trebuie acordata bobocilor, care sunt mult mai vulnerabili la atacuri decat ratele adulte.
Pentru a preveni aparitia sobolanilor, soarecilor si a pasarilor salbatice, este important ca hrana ratelor sa fie gestionata corect. Excesul de hrana atrage aceste animale, care consuma furajele, pot transmite boli si paraziti, reprezentand un pericol deosebit pentru boboci. Riscul poate fi redus prin oferirea unor portii pe care ratele le consuma rapid, folosirea alimentatoarelor anti-daunatori si depozitarea hranei in recipiente etanse si rezistente.
Ratele indiene alergatoare sunt animale gregare si trebuie crescute intotdeauna in grup, deoarece singuratatea le provoaca stres si le afecteaza bunastarea. Ele traiesc in stransa legatura, se protejeaza reciproc si isi coordoneaza activitatile, chiar si un grup de doua rate fiind suficient pentru starea de bine a acestora. In lipsa altor rate, se pot alatura grupurilor altor pasari, precum gainile, insa un ratoi poate crea probleme pentru ca va intra in conflict cu cocosul incercand sa „calce” gainile. Astfel, compania altor rate este mai importanta pentru ele decat existenta unui iaz sau a altor resurse din habitat.
Dismorfismul sexual
Sexul ratelor indiene alergatoare poate fi identificat dupa mai multe caracteristici. La unele varietati, masculii au capul si gatul verzi, insa cea mai sigura metoda este ascultarea vocii: femela macane puternic, iar masculul are un sunet mai slab si mai ascutit. Masculii adulti prezinta si o pana curbata la coada, iar la boboci sexul poate fi determinat prin examinarea atenta a organelor genitale.
Rezistenta la intemperii
Ratele indiene alergatoare sunt foarte rezistente la frig datorita penajului impermeabil si stratului de puf, care le mentin temperatura corporala chiar si in conditii de inghet, insa au nevoie permanent de apa neinghetata. In schimb, caldura excesiva le afecteaza mai mult, motiv pentru care trebuie sa aiba intotdeauna acces la apa proaspata si zone umbrite.
Coloritul
Coloritul are o importanta redusa pentru cresterea lor, fiind in principal un criteriu estetic, dar poate influenta gradul de camuflaj fata de pradatori: nuantele maro si inchise ofera o protectie mai buna, in timp ce ratele albe sunt mai usor de observat. Indiferent de culoare, toate ratele trebuie protejate corespunzator de pradatori.
Domesticirea
Ratele indiene alergatoare sunt initial timide, dar pot deveni increzatoare si usor de imblanzit prin contact frecvent si calm cu ingrijitorul. Amplasarea tarcului in apropierea zonelor de activitate si asocierea prezentei omului cu hrana le ajuta sa se apropie, sa raspunda la chemari si chiar sa invete comenzi simple. Pentru achizitionarea primelor rate, este recomandata cumpararea de la crescatori locali, dupa vizitarea conditiilor in care sunt crescute.
Primele zile alaturi de rate
Primele zile dupa sosirea in noul habitat sunt stresante pentru ratele indiene alergatoare, de aceea au nevoie de liniste, timp pentru acomodare si supraveghere discreta. Daca tarcul este foarte mare, este recomandat ca, temporar, spatiul sa fie restrans in jurul cotetului, astfel incat ratele sa il recunoasca drept loc sigur inainte de a explora intreaga zona.
La introducerea unor rate noi intr-un grup deja format, pot aparea conflicte, mai ales intre masculi, motiv pentru care este indicata o acomodare treptata, cu ajutorul unui gard despartitor si, daca este posibil, introducerea simultana a mai multor exemplare pentru a reduce stresul si agresivitatea.
Partea a V-a: Gradina de legume si ratele indiene alergatoare
Ratele indiene alergatoare sunt aliati valorosi in gradina de legume, contribuind la o cultivare ecologica prin controlul natural al limacsilor, melcilor si al altor daunatori, dar si prin fertilizarea solului cu azot si fosfor.
Prezenta lor poate fi mai benefica pentru majoritatea culturilor decat multe asocieri intre plante, insa este necesara o gestionare atenta a accesului lor in gradina, pentru a proteja culturile fragile si a valorifica cat mai bine efectele lor pozitive.
Ratele si biodiversitatea in gradina
Cresterea ratelor in gradina trebuie facuta in echilibru cu protejarea biodiversitatii, deoarece acestea consuma numeroase vietuitoare mici. Pentru a mentine un ecosistem sanatos, este recomandata amenajarea unor zone salbatice si a unor iazuri inaccesibile ratelor, care ofera adapost si hrana pentru insecte, pasari, polenizatori si alte specii. De asemenea, gardurile vii, pomii fructiferi si casutele pentru pasari sau lilieci contribuie la crearea unui habitat divers si productiv. Astfel, gradina poate deveni un spatiu care imbina productia de legume, fructe si oua cu conservarea biodiversitatii.
Riscurile pentru plante
Ratele indiene alergatoare consuma cu precadere plante acvatice, precum lintita, Elodea sau frunzele tinere de nufar, de aceea acestea trebuie protejate sau cultivate in iazuri separate. In schimb, ele pot contribui la eliminarea algelor si a plantelor invazive din apa. Plantele de pe maluri sunt, in general, ignorate de rate. In gradina de legume, cele mai vulnerabile sunt plantele foarte tinere, care pot fi calcate sau ciugulite, insa majoritatea culturilor mature nu sunt afectate. Experienta autorului arata ca ratele consuma doar ocazional cateva legume si fructe, in timp ce evita majoritatea plantelor cultivate, ceea ce le face compatibile cu gradina de legume.
O gradina mare sau mica?
Convietuirea dintre ratele indiene alergatoare si gradina de legume depinde de raportul dintre numarul de rate si suprafata disponibila. In gradinile mari, ratele provoaca rareori pagube, deoarece sunt ocupate sa vaneze limacsi si insecte, insa in spatiile mici este necesara controlarea accesului lor.
O solutie eficienta este amenajarea unui tarc langa gradina, astfel incat ratele sa fie lasate printre culturi doar cand este nevoie de combaterea limacsilor.
Plantele tinere si speciile mai sensibile pot fi protejate prin straturi inaltate de cel putin 60 cm, garduri provizorii sau imprejmuiri permanente. Prin aceste masuri, ratele contribuie la controlul natural al daunatorilor, fara a afecta culturile.
Protejarea pomilor tineri de atacurile limacsilor
Limacsii si melcii pot provoca pagube importante pomilor tineri, puietilor si pomilor proaspat altoiti, consumand mugurii si frunzele fragede, uneori pana la distrugerea completa a acestora. Ratele indiene alergatoare reprezinta un aliat valoros in livezi, pepiniere si paduri comestibile, deoarece controleaza in mod natural populatiile de gasteropode si protejeaza pomii in perioada lor cea mai vulnerabila.
Partea a VI-a: Ratele indiene alergatoare impreuna cu alte animale
Ratele indiene alergatoare pot convietui cu multe animale domestice daca beneficiaza de suficient spatiu, hrana si apa.
Cu gainile, coabitarea este de obicei pasnica, dar masculii fara femele pot rani gainile, iar puii de gaina trebuie feriti de iaz.
Cu alte rate si cu gastele, convietuirea este posibila daca resursele sunt suficiente, desi gastele pot deveni agresive.
Cu caii si magarii, interactiunile sunt reduse, iar acestia pot alunga pradatorii.
Cu pestii, coexista bine daca apa ramane curata si oxigenata.
Cu cainii, succesul depinde de dresaj, iar cu pisicile, singurul risc il reprezinta bobocii de rata, pe care pisicile ii pot ataca.
In toate cazurile, cheia unei bune convietuiri este spatiul suficient si supravegherea atenta a animalelor.
Partea a VII-a: Reproducerea
Reproducerea ratelor indiene alergatoare este o etapa importanta, iar pentru obtinerea unor pui sanatosi trebuie evitata consangvinizarea prin folosirea reproducatorilor proveniti din linii genetice diferite.
Reproducerea artificiala
Cresterea bobocilor se poate realiza natural, cu ajutorul unei rate closca, sau artificial, in incubator.
Incubarea artificiala ofera un control mai bun al temperaturii, umiditatii si momentului eclozarii, insa necesita o clocitoare de calitate si respectarea stricta a parametrilor de incubare.
Ouale destinate clocirii trebuie selectate cu grija, iar in timpul incubatiei pot fi verificate prin miraj (n.r: iluminarea lor cu o sursa puternica de lumina) pentru a identifica embrionii viabili. Dupa eclozare, bobocii au nevoie de caldura, hrana adecvata, apa curata, adapost bine aerisit si protectie.
Pe masura ce cresc, nevoia de caldura scade, iar in jurul varstei de opt saptamani puii sunt complet imbracati in pene si pot fi integrati treptat in grupul de rate adulte.
Reproducerea cu ajutorul unei gaini
Reproducerea cu ajutorul unei gaini este o alternativa simpla la incubarea artificiala, deoarece gaina cloceste ouale, ingrijeste bobocii si ii invata sa gaseasca hrana si apa, oferindu-le totodata protectie.
Ouale trebuie selectate si depozitate corespunzator, iar numarul lor trebuie adaptat dimensiunii gainii. Nu este recomandata clocirea simultana a oualor de gaina si de rata, deoarece au perioade diferite de incubatie si nevoi distincte.
Desi sunt crescuti de o gaina, bobocii isi dezvolta comportamentul specific ratelor, invata sa inoate si devin independenti, insa in primele saptamani trebuie feriti de apele adanci, unde se pot ineca.
Reproducerea naturala
Reproducerea naturala este posibila daca femela are un instinct matern bine dezvoltat si beneficiaza de un loc linistit si sigur pentru clocit. Pentru a incuraja clocirea, este recomandat sa se lase cateva oua in cuibar sau sa se foloseasca oua false. Dupa eclozare, mama ingrijeste si protejeaza bobocii, le impermeabilizeaza puful si ii invata sa se deplaseze si sa inoate. Pentru a-i feri de pradatori, este indicat ca, in fiecare seara, bobocii si mama lor sa fie adapostiti intr-un cotet sigur.
Partea a VIII-a: Bolile
Ratele indiene alergatoare sunt rezistente la boli, iar preventia prin igiena, hrana echilibrata, apa curata si adapost corespunzator este esentiala.
Cele mai frecvente afectiuni pe care le pot dezvolta sunt: botulismul, provocat de apa murdara si stagnanta, care produce paralizie; schiopatarea, cauzata de supraponderabilitate si lipsa miscarii; colibaciloza, o infectie bacteriana
favorizata de igiena precara, care afecteaza in special ratele tinere; gripa aviara, o boala virala transmisa de pasarile salbatice; pasteureloza (holera aviara), o infectie bacteriana contagioasa; si paduchii rosii, paraziti externi
care provoaca mancarimi si slabirea pasarilor.
In cazul aparitiei unei boli, ratele afectate trebuie izolate si consultat medicul veterinar.
Partea a IX-a: Iazurile
Iazul reprezinta un element esential in cresterea ratelor indiene alergatoare, contribuind atat la bunastarea acestora, cat si la echilibrul mediului inconjurator. In functie de scopul urmarit, acesta poate fi amenajat pentru nevoile ratelor sau pentru sustinerea biodiversitatii, fiecare tip avand caracteristici si cerinte specifice.
Iazul pentru rate este amenajat in primul rand pentru confortul si sanatatea pasarilor. Acesta trebuie sa aiba apa curata, maluri line, acces usor si o adancime suficienta pentru inot si igienizarea penajului. Pentru a preveni poluarea si aparitia bolilor, apa trebuie reinnoita sau filtrata periodic.
Iazul pentru biodiversitate este destinat dezvoltarii plantelor si animalelor salbatice. El trebuie sa aiba dimensiuni mai mari, zone cu adancimi variate, vegetatie acvatica si de mal si un echilibru natural care sa favorizeze amfibienii, insectele, pasarile si alte vietuitoare. Numarul de rate trebuie limitat, deoarece prea multe exemplare pot tulbura apa, distruge vegetatia si reduce biodiversitatea.
Partea a X-a: Limacsi si melci
Limacsii si melcii sunt gasteropode terestre dependente de umiditate, fiind active mai ales primavara si toamna, iar in perioadele foarte reci sau secetoase se retrag in adaposturi. Desi pot produce pagube in gradina, ei au un rol important in ecosistem. Ca detritivore, descompun resturile vegetale si contribuie la fertilitatea solului, favorizeaza raspandirea ciupercilor benefice si limiteaza propagarea unor boli criptogamice prin consumul frunzelor infectate.
In acelasi timp, reprezinta o sursa importanta de hrana pentru numeroase animale, precum aricii, broastele, salamandrele, pasarile si ratele salbatice. Astfel, limacsii si melcii nu sunt doar daunatori, ci si componente esentiale ale biodiversitatii si ale echilibrului natural.
Sfaturi pentru controlul gasteropodelor
Controlul limacsilor si al melcilor se bazeaza in primul rand pe preventie si pe mentinerea echilibrului natural din gradina.
Autorul recomanda gestionarea corecta a umiditatii prin udari moderate, localizate si efectuate dimineata, cultivarea unor plante si soiuri mai rezistente (in special cu frunze rosii sau crete), semanarea in ghivece si fortificarea rasadurilor inainte de plantare.
De asemenea, este utila plantarea unui numar mai mare de rasaduri, mentinerea unui sol fertil si viu, alegerea speciilor adaptate conditiilor locale si folosirea plantelor-capcana sau a frunzelor ca diversiune pentru gasteropode.
Alte metode includ utilizarea maceratelor repelente, alegerea atenta a mulciului sau indepartarea temporara a acestuia, instalarea unor bariere naturale, sustinerea biodiversitatii si a pradatorilor naturali, favorizarea dezvoltarii ciupercilor, culegerea manuala a limacsilor si folosirea unor animale de ferma pentru reducerea populatiilor.
Ca ultima solutie pot fi utilizate granulele anti-limacsi, de preferat cele pe baza de fosfat de fier, insa autorul subliniaza ca acestea combat doar efectele, nu si cauzele proliferarii gasteropodelor.
In final, autorul spera sa va fi convins ca ratele indiene alergatoare sunt pasari placute, sociabile si deosebit de utile in gospodarie, si ca reprezinta o varianta mult mai sutenabila de a combate daunatorii din gradina dvs. de legume, decat variantele promovate de magazinele de specialitate. In aceasta carte gasiti tot ce trebuie sa stiti despre cresterea si ingrijirea ratelor indiene alergatoare, asadar, nu mai aveti niciun motiv sa va temeti sa le integrati in gradina dvs. de legume...