Lucrarea noastra vrea sa scoata in relief faptul ca sfintenia nu este un act imposibil de realizat, pentru ca este idealul suprem al vietii noastre crestinesti si, prin urmare, poate fi atins de oricine in trepte sau grade diferite, dupa masura darului primit si pe masura stradaniilor fiecaruia, sustinute si intarite de harul Duhului Sfant. „Reinnoirea lumii in duh crestin nu e cu putinta decat prin ridicarea tuturor la nivelul vietii in harul Duhului Sfant”.

Prin fereastra acestei lucrari, credinciosul de rand are acces la unul dintre cele mai frumoase si mai fascinante izvoare ale vietii si spiritualitatii crestine ortodoxe si, totodata, la minunatul tezaur folcloric si etnografic al poporului roman, pentru ca „folclorul este oglinda in care se rasfrange sufletul poporului sub toate manifestarile lui”.

Cartea se adreseaza publicului larg, clericilor, credinciosilor de toate varstele si, in special, tinerilor aflati la rascrucea de veacuri (de mileniu) si de mentalitati, asaltati permanent de duhul secularismului, de conceptii eronate si confuze si de manifestari spirituale false, care au tendinta de a transforma datinile si credintele religioase stramosesti in produse de piata, golite de semnificatiile autentice ale trairii vietii crestinesti. Vietuind in lumina sarbatorii, ne pastram identitatea noastra crestin ortodoxa.

Scopul cartii este acela de a convinge pe orice crestin ca sarbatorile sfintilor si traditiile religioase legate de aceste sarbatori trebuie sa le traim cu toata fiinta noastra, pentru ca ele fac parte organica din structura vietii noastre sufletesti.

Daca aceste sarbatori cuprind in ele valori morale si religioase atat de importante si rosturi duhovnicesti atat de nobile, suntem datori sa le cinstim si sa le respectam cu toata evlavia si buna cuviinta crestineasca, praznuindu-le in asa fel, incat sa rodeasca in ogorul sufletelor noastre, sa ne transforme viata si fiinta noastra, ca sa devenim adevarati traitori crestini in iubirea aproapelui si rugatori pentru mantuirea lumii, asa cum au fost sfintii. Daca atunci cand vietuiau pe pamant ei erau in stransa apropiere de oameni, mangaindu-i, alinandu-le durerile si vindecandu-le neputintele si bolile trupesti si sufletesti, cu atat mai mult pot indeplini acest lucru acum, cand salasluiesc in corturile slavei ceresti si cunosc si simt prin Duhul Sfant suferintele, ostenelile si framantarile noastre zilnice. Cand ne inaltam inimile catre ei, sfintii aud rugaciunile noastre si primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta. Asa cum spunea un mare duhovnic contemporan, „sfintii apara crestinatatea si toata creatia lui Dumnezeu. Oricarui sfant ne-am ruga – nu exista punte sau pod intre noi si sfinti, ci exista numai aripi prin care sa comunicam fara vama”.

Asadar, „avand imprejurul nostru atata nor de marturii” (Evrei 12, 1), „sa multumim fratilor, Prea Bunului Dumnezeu si Tatalui ceresc, Care ne-a dat astfel de luminatori si calauzitori, ocrotitori si pazitori; aparatori si doctori, parinti si ajutatori, calzi protectori, pe care chemandu-i cu credinta in necazuri si suparari, la vreme de razboaie si primejdii, ii vom afla totdeauna mijlocitori, rugatori catre Dumnezeu, acoperitori, aparatori si, dupa Dumnezeu, salvatori ai sufletului si trupurilor noastre”. Arhimandrit Conf. Univ. Dr. VASILE MIRON