Sfanta Scriptura sau Biblia nu este numai o „mica biblioteca”, adica o carte alcatuita din diferite carti, scrise in epoci diferite (din secolul VIII i.Hr. si pana in secolul I d.Hr.), in trei limbi diferite (ebraica, aramaica si greaca) si in genuri literare diferite (proza si poezie, imnuri, canturi, lamentari, parabole, minuni etc.).

Este si o carte ale carei pagini au cunoscut, de-a lungul istoriei, interpretari multiple si diferite. Nici nu putea fi altfel, dat fiind faptul ca hermeneutica este singura cale pentru a avea acces la un text, iar aceasta a cunoscut intotdeauna o pluralitate de abordari, metode si intelesuri. Gandirea filosofica, antica si moderna, ne aminteste: nu se da un text fara interpretare - care, de altfel, nu este niciodata univoca. Cine se iluzioneaza ca poate sa faca abstractie de mijlocirea hermeneuticii cade in fundamentalism. (…)

Secole de meditare si studiere a Sfintei Scripturi atesta o pluralitate de interpretari ale aceluiasi text sau pe care acelasi text le-a inspirat. Aceasta afirmatie ne pune deja in fata unei intrebari fundamentale: ne referim la o pluralitate de metode pe care cititorul le foloseste sau la o pluralitate de intelesuri pe care textul le contine si pe care cititorul le intuieste?

Pr. prof. dr. Constantin Preda