Rar s-a intamplat ca Sfantul Grigorie Palama sa fie abordat intr-o maniera impartiala. „Palamismul”, un construct al teologului catolic Martin Jugie, termen pe care l-a inventat pentru scopuri polemice, s-a dovedit atat de robust incat domina in continuare atitudinile occidentale fata de Palama, in ciuda operei unor teologi ca Meyendorff, Lossky si altii. Meyendorff insusi pare sa fi acceptat conceptul de palamism in primele sale scrieri, in mare masura pentru ca era constrans sa construiasca un palamism alternativ la cel zugravit de teologii apuseni.

Excluderea Sfantului Grigorie Palama din discursul teologic occidental a fost atat de eficienta incat este dificil sa se alcatuiasca o pledoarie in favoarea sa. Acest lucru nu este surprinzator, pentru ca pana si unii dintre contemporanii sai ortodocsi au socotit neconvingatoare, daca nu chiar de-a dreptul eretice argumentele teologiei sale care are ecouri din Maxim, Dionisie si Capadocieni. Cu toate acestea, Grigorie Palama insusi nu a avut intentia sa puna bazele unui nou sistem teologic, ci ca doreste sa evidentieze consecintele invataturii biblice si patristice despre caracterul comuniunii divino-umane ca raspuns pentru cei care sustineau ca este cu neputinta indumnezeirea (theosis), participarea la viata dumnezeiasca.

NORMAN RUSSELL