Sfantul Siluan Athonitul Viata si paraclisul

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici

Antonov) s-a nascut in 1866 intr-o familie

modesta de tarani rusi, alcatuita

– pe langa parinti – din cinci baieti si

doua fete. Tatal lui Simeon, un om plin

de adanca credinta, blandete si de multa

intelepciune, ii este primul model in

viata sa launtrica.

Inca de mic copil, Simeon si-a pus in

gand – avea doar patru ani – ca atunci

„cand va fi mare sa caute pe Dumnezeu

in tot pamantul”. Auzind mai apoi

de viata sfanta si minunile savarsite de Ioan Zavoratul (un sfant rus contemporan)

tanarul Simeon si-a dat seama

ca „daca exista Sfinti, inseamna ca

Dumnezeu e cu noi si n-am nevoie sa

strabat tot pamantul sa-L gasesc”.

De indata ce si-a dat seama ca a gasit

credinta – implinise 19 ani – Simeon,

inflacarat de dragostea lui Dumnezeu,

simte o prefacere interioara si atractia

pentru viata monahala. Tatal sau este

insa categoric: „Fa-ti mai intai serviciul

militar, apoi esti liber sa te duci”.

Aceasta stare exceptionala a durat

trei luni, dupa care l-a parasit. Tanarul

Simeon, viguros si chipes, incepe sa

duca o viata asemenea celorlalti tineri

de varsta lui; o viata departe de sfintenia

fiorului divin care il cercetase.

Dotat cu o fire robusta si cu exceptionala

forta fizica, trece prin multe

ispite ale tineretii; intr-o zi loveste pe

un flacau din sat atat de puternic, incat

acesta de-abia ramane in viata. In valtoarea acestei vieti de pacat,

prima chemare la viata monahala incepe

sa se stinga. Intr-o zi, insa, este

trezit dintr-un cosmar de glasul bland

al Maicii Domnului, care inraureaza

sufletul sau tulburat. Pana la sfarsitul

vietii, Cuviosul Siluan i-a multumit

Preasfintei Fecioare pentru ca a binevoit

sa-l ridice din caderea sa

Sfantul Siluan Athonitul Viata si paraclisul