Descriere - Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian din Asia. Viata, minunile si Canonul

Sfintii doctori fara de arginti Cosma Damian

Sfintii Cosma si Damian erau frati,

de neam din Asia, avand tata pagan

si mama crestina, anume Teodotia.

Aceasta, dupa moartea barbatului ei,

a trait in vaduvie, avand vreme libera

si fara piedici si a slujit cu sarguinta

lui Hristos, inchinandu-si toata viata

lui Dumnezeu. Ea s-a facut ca vaduva

aceea pe care o lauda Apostolul, cand zicea ca vaduva cea adevarata si singura

nadajduieste spre Dumnezeu si

petrece in rugaciuni si in cereri, ziua

si noaptea.

Deci, precum vietuia Teodotia, cu

placere de Dumnezeu, asa ii invata

si pe iubitii sai fii, Cosma si Damian,

caci i-a hranit cu buna invatatura, in

credinta crestineasca si cu dulceata

dumnezeiestii Scripturi, povatuindu-i

spre toata fapta buna. Iar ei, venind in

varsta desavarsita, petrecand in legea

Domnului si deprinzandu-se in viata

cea fara de prihana, s-au facut ca doi

luminatori, stralucind pe pamant cu

faptele cele bune. Pentru aceasta au si

luat de la Dumnezeu darul tamaduirii,

dand sanatate sufletelor si trupurilor,

vindecand tot felul de boli, tamaduind

toate neputintele si izgonind duhurile

cele viclene.

Dar ajutau nu numai oamenilor, ci

si dobitoacelor si nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate

acestea le faceau nu pentru avere,

adica sa se imbogateasca cu aur si cu

argint, ci pentru Dumnezeu, ca sa arate

catre El dragostea lor, prin dragostea

cea catre aproapele; nici nu doreau slava

omeneasca prin aceste tamaduiri, ci

slava lui Dumnezeu.

Ei tamaduiau neputintele pentru

slava numelui Domnului lor, Care le-a

daruit puterea de a tamadui. Dar nu cu

buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau

de boli, fara plata si fara sa astepte

multumire, implinind porunca Celui

ce a zis: In dar ati luat, in dar sa dati.

Pentru aceea au fost numiti de cei credinciosi,

doctori fara plata sau fara de

arginti.

Astfel, petrecandu-se viata lor cu

buna credinta, in pace s-au sfarsit. Si

nu numai in viata lor, ci si dupa moarte

s-au preamarit prin felurite minuni,

pentru care se cinstesc de Biserica.