Sfantul Serafim de Sarov si copiii
Multe carti s - au scris despre frumusetile padurilor, a muntilor, a raurilor si a multor locuri incantatoare.
In Rusia, pe malurile raului Sarovka se aflau paduri batrane, tainice si pline de farmec.
Pini uriasi isi intindeau crengile unul spre altul asa cum isi intind copii mainile la jocul „tara tara vrem soldati“.
Multime de vietuitoare isi aveau vizuinile si barlogurile in tufisuri, in scorburile copacilor sau tainuite pe sub stanci. Acolo erau si multime felurita de pasari care se jucau zburand dintr - un loc in altul, isi cautau hrana preferata sau slobozeau cantece intelese doar de ele si de Dumnezeu care pe acestea toate le - a creat. In padurea Sarov era si mare bogatie de fructe salbatice: alune, fragi, afine,mure, zmeura, coacaze si cate si mai cate bunatati. Atrasi de frumusetea acestei paduri, de - a lungul timpului, multi oameni si - au facut colibe din lemn, sau bordeie si au trait singuri
bucurandu - se de linistea padurii, de parfumul florilor de rai, de curgerea izvoarelor cu soapte de rugaciune, sau de covorul de nea asternut de ingeri.
Oamenii care traiesc singuri in desisul padurii se numesc pustnici. Demult, in padurea Sarov erau multi pustnici, adica locuitori si iubitori ai padurii.
Unul din pustnicii foarte mult iubit de oameni a fost Parintele Serafim de Sarov. El era un calugar batran care - a plecat dintr - o manastire, s - a asezat in padure, ca sa se bucure de frumusetea ei si sa - L slaveasca pe Dumnezeu. Cat era ziua de mare Parintele strangea ciuperci pentru iarna, culegea fructe si le punea la uscat ori prindea peste sau facea alte lucruri folositoare.
Da in tot timpul cat lucra se si ruga, caci stia multe rugaciuni. Cand se ducea la casuta lui cea mica citea rugaciuni sau invataruri crestinesti, caci iubea foarte mult cartile.