Cartea lui Bogdan‑George Radulescu este produsul unui remarcabil efort de sistematizare a unui material documentar si bibliografic impresionant. Ea nu se multumeste sa reafirme axiomatic faptul ca „ideile au consecinte“, ci cauta sa demonstreze (intr‑o cheie jungiana) ca miturile fondatoare, subconstientul colectiv, mecanismele de propaganda si hipnoza ideologiilor statale rigide, incapabile sa se adapteze flexibil la dinamica evenimentelor internationale, reprezinta un soi de „profetie auto‑implinita“, in numele careia deciziile irationale, abuzurile si crimele la scara masiva, ca si confuzia dintre elita politica si lumea interlopa isi acorda imaginare alibiuri morale. Viciul e luat drept virtute patriotica. Minciuna oficiala e travestita in adevar obligatoriu. Ipocrizia formalista
ascunde tentatia sinucigasa a saltului in abis. Panica si nesiguranta de sine sunt proiectate agresiv, sub forma unor revendicari de justitie istorica. Neuro‑agresiunea puterii asupra spiritului critic apare ca metoda de conservare a coeziunii sociale. Revizionismul militarizat este prezentat drept elan filantropic si purificare sacrificiala, tot asa cum distopia anarhista e promovata ca nucleu al unei noi ordini mondiale. (…) Jocul cu masti ideologice practicat de Rusia ultimelor doua secole - dar inradacinat in erori de (auto)perceptie cu mult mai vechi - se apropie de un deznodamant de care nimeni nu se poate bucura, caci atat eventuala disolutie a regimului putinist, cat si reciclarea lui intr‑o Rusie belicoasa si ostila lumii libere garanteaza doar perpetuarea unor fracturi geopolitice unanim riscante si costisitoare. Excelentul volum al lui Bogdan‑George Radulescu ofera publicului educat din Romania genealogia mentala a acestei Russkiy Mir, prea mare pentru ea insasi si prea lipsita de intelepciune pentru a mai reusi sa exporte undeva civilizatia pe care pretinde ca o intruchipeaza. (Teodor Baconschi)