„In lucrarea de fata, universul dostoievskian este revazut prin prisma spovedaniei si a suferintei. Suferinta care duce la spovedanie este inteleasa atat ca o consecinta a unui mod de gandire eronat, a unui mod de viata ratacit, cat si ca o cale de mantuire. Este vorba despre un tip particular de suferinta - cea a omului modern sau modernizat. Este expusa conditia omului modern, marcat de individualism, rationalism sec, lipsa de sens, nihilism.

Toate aceste trasaturi sunt puse in lumina in aceasta lucrare. Autorul vede in Dostoievski atat un suferind al lumii moderne, cat si un martor si un exemplu de constientizare a caii de salvare (mantuire). Lucrarea de fata propune o receptare a lui Dostoievski drept un diagnostician al amintitei conditii umane.

Pornind de la punerea in lumina a acestei conditii, autorul reliefeaza convingator modul in care transpare fundamentul biblic si filocalic in opera dostoievskiana. Ni se ofera, de fapt, in paginile acestei carti, tipuri psihologice si duhovnicesti articulate in momente delicate sau in ipostaze mantuitoare.”