„Femeile sunt tarfe ucigase, Max, sunt maimute rebegite de frig care se uita in zare dintr-un copac bolnav, printese care te cauta in intuneric, plangand, atente la cuvinte pe care nu le vor putea rosti niciodata. Traim in echivoc si in echivoc ne planificam ciclul vietii“, spune personajul (o ucigasa, o tarfa sau amandoua la un loc) povestirii care da titlul acestui volum. Ultimele amurguri pe pamant povesteste despre o calatorie la Acapulco devenita, incetul cu incetul, o coborare in infern. In Dentistul ni se relateaza povestea unui adolescent misterios si a doi adulti care il privesc de pe marginea unei prapastii.

In Buba avem de-a face cu istoria fotbalului in trei episoade: cel al unui fotbalist american, cel al unui fotbalist african si cel al unuia spaniol, alaturi de surprinzatoarea poveste a echipei acestora, echipa care ar putea foarte bine sa fie FC Barcelona. In Carnet de bal ni se ofera 69 de motive pentru a nu vorbi despre Pablo Neruda. In Prefigurarea lui Lalo Cura ne adancim intr-o poveste despre traficanti de droguri si regizori de filme porno, iar Fotografii, una dintre ultimele povestiri din volum, ni-l readuce pe Arturo Belano, protagonistul romanului Los detectives salvajes.

„Asa este literatura lui Bolaño. Si asa va continua sa fie: o viitura in care canta bestii pline de lirism si gandesc creierele cele mai exacte. Iar eu scriu aceste randuri in dupa-amiaza zilei de marti, dupa ce tocmai am fost sunat si mi s-a comunicat moartea lui. Jos, in strada, intr-o cabina telefonica, un om loveste si urla in telefon: Spune-mi ceva! Nu-i raspunde nimeni. O scena clasica dintr-o carte de Bolano. Un ultim si sublim omagiu pe care realitatea il aduce fictiunilor sale.“

Rodrigo Fresán