Tatal nostru... Este rugaciunea omului in drum spre Patrie, dar si a omului care traieste relatii fraterne cu semenii sai. Este rugaciunea care nu permite nicio bariera si nicio frontiera intre oameni, indiferent de rasa, religie, natiune, clasa sociala. Nu ne putem ruga Tatal nostru... daca in acelasi timp continuam sa-l ignoram pe fratele nostru, indiferent cine ar fi acesta. Intr-una din predicile sale, sfantul Augustin subliniaza: „Tatal nostru este un nume de obste. Ce minune! Il rosteste imparatul si cersetorul, sclavul si stapanul. Cu totii spun: Tatal nostru care esti in ceruri. Astfel inteleg ca intre ei sunt frati, fiindca au un singur Tata” (Omilia 58, 2). Fiecare fraza din aceasta rugaciune este datatoare de viata, atrage angajarea crestinului fara de care ne este imposibil sa inaltam cum trebuie o asemenea rugaciune. Sfantul Augustin le explica enoriasilor sai ca este imposibila disocierea rugaciunii Tatal nostru de cele doua aripi ale ei: milostenia si iertarea.

Rugaciunea Tatal nostru, sau „rugaciunea domneasca”, cum mai este numita, despre care vom vorbi in aceasta lucrare, incercand sa patrundem in intelesul ei profund la scoala sfintilor Parinti ai Bisericii, indica acea dispozitie a sufletului prin care stam de vorba cu Dumnezeu Tatal.